Aşezământul românesc din Ierihon este situat aproape de centrul oraşului nou, la jumătatea distanţei dintre Dudul lui Zaheu şi vechea cetate. Ierihonul este amintit în cărţile Numeri, Deuteronom şi Iosua din Vechiul Testament. În Noul Testament, Evangheliştii Matei, Marcu şi Luca ne mărturisesc că Mântuitorul Hristos a trecut de mai multe ori prin acest oraş în drumul Său spre Iordan sau Ierusalim.

Istoricul aşezământului

Demersurile pentru întemeierea unui aşezământ românesc la Ierihon au început în anul 1994, după numirea arhimandritului (astăzi episcop vicar patriarhal) Ieronim Creţu ca Superior al Aşezămintelor Româneşti la Locurile Sfinte. Planurile aşezământului, întocmite de arhitecţii Sorin Ilie Vasilescu şi Horea Gavriş de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, au fost aprobate de Patriarhul Teoctist în anul 1997.

În urma acordului dintre Patriarhul Diodor al Ierusalimului şi Patriarhul Teoctist, construcţia aşezământului a început în anul 1999, pe un teren de circa 1000 mp, donat Patriarhiei Române de familia Samoilă, venită în Ierihon în anul 1933. Pentru că terenul nu era suficient pentru realizarea proiectului propus, de-a lungul timpului s-au făcut demersuri pentru achiziţionarea altor terenuri limitrofe, ajungându-se la o suprafaţă de aproape 3000 mp. Cu sprijinul Guvernului român, în perioada 2007-2009 aşezământul a mai dobândit 6300 mp.

În ianuarie 2000 a avut loc sfinţirea altarului bisericii mari cu hramurile „Naşterea Domnului” şi „Toţi Sfinţii Români” şi, respectiv a paraclisului cu hramul „Toţi Sfinţii din Palestina”. Tot atunci s-a pus piatra de temelie la casa de pelerini. Slujba a fost oficiată de Patriarhul Teoctist, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Biserica centrală

Astăzi, Aşezământul românesc de la Ierihon este un complex arhitectonic impresionant prin frumuseţea şi eleganţa stilului specific bizantin. În centrul ansamblului de clădiri se află biserica cu hramul „Naşterea Domnului” şi „Toţi Sfinţii Români”.

Biserica în formă de cruce îmbină fericit cele mai frumoase elemente arhitectonice româneşti cu elementele specifice Orientului creştin. Pereţii exteriori ai bisericii sunt acoperiţi cu plăci din piatră în formă de benzi şlefuite şi aşezate după nuanţe.

La interior, biserica a fost împodobită cu fresce ce reprezintă numeroase scene biblice din Ierihon şi de pe valea Iordanului, precum şi numeroşi sfinţi români.

Ansamblul clădirilor

Împrejurul bisericii se întind pe rând paraclisul cu hramul „Toţi Sfinţii din Palestina”, clopotniţa, corpul casei pentru pelerini şi egumenia.

La parterul casei pentru pelerini se află un salon de primire, bucătăria, sala de mese pentru pelerini şi egumenia unde se află chiliile vieţuitorilor aşezământului. La etajele superioare se află camerele pentru pelerini, iar la subsol se află cel de-al doilea paraclis, cu hramurile „Sfântul Prooroc Daniel” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, finalizat în anul 2009. Aici se mai află biblioteca, cu sală de studiu, o sală de conferinţe, magazia, precum şi cripta.

(Foto) Popas la Aşezământul românesc din oraşul Ierihon