Îndelungata Ta răbdare

Oare cum s-o laud eu?

Mă uimesc Stăpâne Doamne

Și Mântuitorul meu!

Prigonit ai fost în lume

Începând de la Irod

Pân-la pleava cea din urmă

A orbitului norod.

Nu Te-ai mâniat pe nimeni

Ca un miel ai fost de blând

De la biata Ta făptură

Pocăinţă așteptând.

Sărutarea cea vicleană

De la Iuda ai primit

Și lovit fiind de slugă

Cu blândeţe i-ai grăit.

Răstignindu-Te evreii

Pentru dânșii Te rugai

Și pe cel tâlhar Stăpâne

L-ai primit atunci în rai.

De răbdarea Ta cea multă

Blândul meu Mântuitor

Toate s-au mișcat în lume

Și în ceruri cu fior.

S-a cutremurat pământul

Pietrele s-au despicat,

Soarele și-a stins lumina

Îngerii s-au spăimântat.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”, Editura Doxologia, Iași, 2011)