mă încăpățânez să vorbesc despre dragoste

deși eu n-o am, n-o cunosc...

și, totuși, mi-e dor de ea ca de omul

care trebuia să fiu și n-am fost.

mi-e dor de ea ca de-o parte din trup

în care sufletul meu n-a ajuns...

mi-e dor de ea ca de-o bucată de inimă

cu care niciodată n-am plâns.

mă încăpățânez să vorbesc despre dragoste

tot mai mult, cu cât îmbătrânesc...

căci mi-e tot mai dor de ea, ca de viața

pe care-ar fi trebuit s-o trăiesc.