Degeaba te împărtășești
Cât vei trăi pe-acest pământ,
În brațele Domnului Sfânt
Să fugi, să te adăpostești
Și astfel să te-mpărtășești!
În orice post e greu să-nduri
Oamenii răi, oamenii duri.
Și dacă tu te răzvrătești,
Degeaba te împărtășești!
În Postul Mare-i și mai greu
Căci cel rău te-ncearcă mereu
Și dacă ură tu nutrești,
Degeaba te împărtășești!
E perioada când mândria
Îți poate răpi bucuria
Și când pe cei dragi îi cârtești,
Degeaba te împărtășești!
De nu mănânci carne și ouă,
Dar ai inima ruptă-n două
Și pe aproape îl bârfești,
Degeaba te împărtășești!
Dacă dai bani celor săraci,
Dar doar de-ochii lumii o faci
Și-un fel de fariseu ești,
Degeaba te împărtășești!
Când vii la slujbe și nu-ți pui
Purtarea falnică în cui
Și astfel zile irosești,
Degeaba te împărtășești!
Dacă ai sufletu-ntinat
De fapte-amare cu păcat
Și-n plus greșești și iar greșești,
Degeaba te împărtășești!
Nu doar în post e indicat
Să fugi de lucrul întinat,
Căci dacă la păcat gândești,
Degeaba te împărtășești!
Dacă îi minți frivol pe toți
De unul ce nu îl suporți
Și-l defăimezi și îl lovești,
Degeaba te împărtășești!
De nu ai nimic bun de spus
Și-n toate te crezi mai presus,
Dar omul păcii te numești,
Degeaba te împărtășești!
Indiferent de cei din jur,
Încearcă să fii un om bun,
Căci dacă-ntr-una te trufești,
Degeaba te împărtășești!
Un „iartă-mă” să spui de-ai vrea
Sau un „te iubesc” cuiva,
Ar însemna să te jertfești
Și-abia atunci să te-mpărtășești!
Când rupi din tine, Dumnezeu
Îți iartă păcatul cel greu
Și-o să simți că-ntinerești
Și-atunci cu drag să te-mpărtășești!
Cât vei trăi pe-acest pământ,
În brațele Domnului Sfânt
Să fugi, să te adăpostești
Și astfel să te-mpărtășești!
Iar de ispita te îndeamnă
La fapte rele-n văz și-n taină,
Îndată să o nimicești
Și-atunci poți să te-mpărtășești!
Iar azi gândește-te curat
De porți pe umeri vreun păcat,
Iar de-l găsești să-l spovedești
Și cu El s-te-mpărtășești!
(Prezb. Alexandra Matache)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
