Coliba (gr. Καλύβα) este o locuinţă monahală idioritmică cu un număr limitat de vieţuitori. Coliba este mai mică decât chilia, are o bisericuţă incorporată şi puţin teren în jur. În plus față de colibe, chiliile au câte un atelier şi un mic arhondaric pentru găzduirea pelerinilor.

Colibele athonite depind de un schit sau direct de o mănăstire. Mai multe colibe formează un schit.

Întemeietorul acestui tip de vieţuire monahală a fost Sfântul Ioan Colibaşul, care a trăit în secolul al V-lea (15 ianuarie). Cu binecuvântarea egumenului mănăstirii Achimiţilor, Sfântul Ioan a vieţuit timp de trei ani într-o colibă mică lângă poarta casei părintești, fără ca cineva din ai casei să-l recunoască, ba chiar batjocorit de slugi.

Puteţi citi mai multe despre:

Coliba „Cinstita Cruce” a Cuviosului Paisie Aghioritul

Panaguda – chilia Cuviosului Paisie Aghioritul