Scoaterea Agneţului din prescură reprezintă simbolic Naşterea Mântuitorului Hristos din pântecele Fecioarei. După scoaterea Agneţului, care este aşezat pe Sfântul Disc cu pecetea în jos, arătând prin aceasta că Hristos a venit pentru mântuirea celor de jos, pentru noi oamenii, urmează să fie „junghiat ca un Miel” în patru părţi. Agneţul nu este împărţit în totalitate în patru părţi, ci doar miezul aceastuia, arătând că Hristos, făcut om, rămâne şi Dumnezeu, iar coaja rămâne întreagă pentru că prin întruparea şi moartea Sa, nu are loc o desfiinţare a ipostasului său dumnezeiesc.

După scoaterea Agneţului şi binecuvântarea amestecării vinului şi a apei, urmează scoaterea dintr-o altă prescură a unei miride (în formă triunghiulară) întru cinstea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aşezându-se mirida aceasta în dreapta Agneţului. Maica Domnului este reprezentată, aşadar, de mirida adusă în cinstea Sa, alături de chipul Trupului Fiului Său, Agneţul.

Urmează aşezarea miridelor, în partea stângă a Agneţului, pentru cele nouă cete de Sfinţi: Sfinţii Îngeri, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii drepţi Părinţi Ioachim şi Ana şi toţi Sfinţii, împreună cu rugăciunile Sfântului a cărui Liturghie se săvârşeşte. 

În partea de jos a discului, sub Agneţ, vor fi aşezate mai multe rânduri de miride pentru cei vii, începând cu episcopul locului, conducătorii şi armata ţării, ctitorii sfântului locaş al bisericii şi, nu în ultimul rând, pentru cei vii şi cei adormiţi. Rânduiala Proscomidiei se încheie cu tămâierea Darurilor.