De la ieșirea cu Sfânta Evanghelie, se realizează în timpul Liturghiei o treptată „arătare” a Domnului, a prezenței Sale, o epifanie exact cum s-a și întâmplat în revelația (descoperirea) Cuvântului lui Dumnezeu în lume, astfel încât citirea Sfintei Evanghelii reprezintă arătarea deplină a Mântuitorului propovăduind mulțimilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că auzirea Cuvântului lui Dumnezeu ne poartă spre Împărăția Cerurilor. El spunea: „Ce lucru poate fi comparat cu Evanghelia? Dumnezeu este pe pământ, omul în cer, toate s-au unit, îngerii viețuiesc cu oamenii, oamenii participă la viața îngerilor și a celorlalte puteri cerești… ” („Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan”). Iar dacă ne întrebăm de ce se citește Evanghelia în cadrul Sfintei Liturghii, ne răspunde Sfântul Nicolae Cabasila în tâlcuirea pe care o dă el asupra folosului citirii pericopei evanghelice: „(citirile din Scriptură) ne pregătesc și ne curățesc mai dinainte, pentru sfințirea cea mare a Sfintelor Taine”.

Citirea evangheliei de către preot are loc după ce credincioşii au fost îndemnaţi ca să o asculte „cu înţelepciune, drepţi”. După citirea evangheliei, întreaga comunitate răspunde „Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie!” pentru că odată ce prin Cuvântul Evangheliei ne apropiem de Hristos Dumnezeu, Care-l rosteşte, nu mai putem spune decât „Slavă Ție Doamne!”.