Denumirea sihăstriei provine de la cuvântul latin probata care înseamnă „încercare”. Rădăcina latinească a denumirii dovedeşte o oarecare legătură între acest loc şi vechea mănăstire de rit latin Amalfion din apropiere. Este posibil ca Provata să fi fost întemeiată ca schit al acelei mănăstiri, în care fraţii începători îşi petreceau perioada lor de încercare.

Cercetătorii identifică Provata cu Schitul Glosia, care a înflorit în secolul al XIV-lea. Aici s-a nevoit o vreme şi Sfântul Grigorie Palama. Mai târziu, schitul s-a mărit şi a ajuns să aibă 35 de chilii şi kiriakon, care se pare că ar fi fost Paraclisul „Sfântul Gheorghe”, deoarece este cea mai veche dintre cele existente. În 1772 schitul de la Provata era numit „Schitul cel Mare”.

La începutul secolului al XX-lea, la Provata s-au aşezat mai mulţi pustnici români care au cumpărat trei dintre chiliile Provatei. Dintre acestea, două există până astăzi – cea a Sfântului Ioan Teologul, Cucuvino şi cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Tot de Provata aparţine şi Chilia „Sfântul Artemie”, unde a locuit părintele Efrem Filotheitul între anii 1967-1973.