Acest mic aşezământ monahală, fără paraclis, cu un izvoraş şi două-trei terase în jurul ei, a fost ctitorit în prima jumătate a veacului al XX-lea, de către un monah român plecat din obştea Chiliei româneşti „Sfântul Ipatie” de pe moşia Mănăstirii Vatoped.

La 11 iulie 1967 aici s-a aşezat Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, ce căuta să vieţuiască într-un loc uscat, după operaţia de plămâni. Viaţa la Katunakia era liniştită, nerăspândită şi foarte săracă. Ca lucru de mână, sculpta iconiţe în lemn de chiparos, cu chipul lui Hristos Răstignit, al Maicii Domnului şi al Sfântului Ioan Teologul. Vindea puţine pentru a se întreţine, iar pe cele mai multe le dădea de binecuvântare. De asemenea făcea şi iconiţe ştanţate, pe care de asemenea le dădea de binecuvântare.

Câţiva metri mai încolo mai era încă o colibă din tablă în care vieţuise prin anii 1950 bătrânul Efrem Talas. Acolo Stareţul Paisie mergea adesea, se ruga şi simţea mult har. La o sută de metri mai sus era o peşteră, refugiul de altădată al tâlharilor, în care de asemenea vieţuise bătrânul Efrem.

După un an de nevoinţă în pustia Katunakiei, la 12 august 1968, Cuviosul Paisie s-a mutat Mănăstirea Stavronikita pentru a ajuta noua obşte condusă de stareţul Vasilios Gondikakis.

Astăzi, coliba este locuită de câţiva monahi ruşi.

(Foto) Coliba „Sfântul Ipatie” de la Katunakia – loc de nevoinţă al Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul