De asemenea, Ierarhul Hușilor a sfințit și troița ridicată din imediata apropiere a școlii, iar bustul Episcopului Iacov Antonovici  a fost relocat într-un spațiu mult mai vizibil.

La eveniment au participat autorități centrale, județene și locale, colectivul cadrelor didactice, părintele protopop Andrei Mereuță și preoți din municipiul Bârlad.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre rolul deosebit pe care îl are profesorul în modelarea caracterului elevilor:

Este un moment de bucurie și de lumină, pentru că am chemat binecuvântarea lui Dumnezeu peste truda care a fost depusă aici, în reabilitarea acestei școli care este foarte primitoare și are condiţii foarte bune, din toate punctele de vedere, atât pentru actul educațional, cât și pentru cel medical – există și un cabinet medical.

Trăim într-o societate în care asistăm la foarte multe schimbări structurale. Una dintre mutațiile fundamentale – pe care eu o resimt – rezidă în faptul că, pe undeva, s-a defectat raportul corect și echilibrat între profesori și elevi.

Din păcate, există o preocupare prea obsesivă pentru a diminua autoritatea profesorului în faţa elevului, în sensul că se pune un foarte mare accent, atât în Europa cât și în România, pe partea emoţională  – adică să ţinem cont întotdeauna, și aproape exclusiv, de partea emoţională a copilului și să acţionăm, în actul educațional, ţinând cont numai de aceasta. În acest sens, în multe situaţii se ajunge în punctul în care asistăm la un șantaj în ceea ce privește modul de a se comporta al unui elev, faţă de profesorul său.

Evident că ar trebui să recuperăm echilibrul între autoritatea frumoasă care decurge din pregătirea intelectuală, din probitatea morală și din calitatea vieţii pe care o duce un dascăl, și ceea ce simte copilul – nevoile și problemele cu care el se confruntă. 

Nu cred că ar trebui să prevaleze una în detrimentul celeilalte. Dimpotrivă, ar trebui găsit un punct de joncțiune între cele două, pentru că numai în felul acesta putem să ne bucurăm de un act educațional foarte bun.

Cu alte cuvinte, să nu prevaleze numai drepturile elevului, în detrimentul autorităţii frumoase – nu excesive – a profesorului și a pregătirii pe care acesta o are și o transmite elevilor.

Episcopul Iacov Antonovici – pe care l-am comemorat anul trecut, când s-au împlinit 100 de ani de la întronizarea sa ca episcop al Hușilor –, dădea următorul sfat, atât elevilor, cât și profesorilor, într-o cuvântare pe care a ţinut-o în anul 1884, la deschiderea școlii primare pentru fete: „să nu ne pierdem busola. Așa cum un navigator are nevoie de busolă, la fel au nevoie și elevii și profesorii”. Iar această busolă nu este altceva, decât probitatea noastră morală și credinţa noastră în Dumnezeu.

Așa cum arată multe studii din zilele noastre, școala nu ar trebui să se axeze doar pe transmiterea mecanică, exterioară, a unor informaţii, ci să se implice și în transmiterea unei stări și a unei formări spirituale a elevului. Iar aceasta este partea cea mai grea, pentru că, un om care nu dă dovadă de o moralitate ireproșabilă ca profesor sau ca părinte, în viaţa de familie, nu va avea nici autoritatea și nici competenţa necesară pentru a-i convinge pe elevi  să se comporte în mod adecvat în societate.

Există o carte, a unui autor francez, intitulată „A transmite. A învăţa”, în care ni se spune că profesorii ar trebui să recupereze această dimensiune a transmiterii actului educaţional, care implică nu numai pregătirea intelectuală, să fii un om perspicace, ci și o moralitate ridicată. Pentru ca, în felul acesta, prin conjugarea vieţii morale a profesorului cu pregătirea sa intelectuală, să devină credibil în faţa copiilor. De multe ori, se întâmplă ca un profesor să fie extrem de exigent și să nu aibă simţul umorului în faţa copiilor, dar se întâmplă și ca un profesor să se comporte cu elevii într-un spirit „de gașcă”, ceea ce este, de asemenea, reprobabil.

Revenind la cuvintele Episcopului Iacov Antonovici, cel care ocrotește spiritual această școală, să avem grijă de „busola” morală, atât dumneavoastră, ca dascăli, cât și pentru elevii dumneavoastră.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a conferit, în semn de recunoștinţă și multă mulţumire, pentru implicarea în reabilitarea acestei școli două distincții: Distincţia de vrednicie „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” doamnei director Gabriela Ciorici, și Crucea Eparhială „Episcopul Grigorie Leu” domnului profesor Constantin Corneliu Pleșu, care din propriile resurse a ridicat troiţa care străjuiește școala.