Încă din fragedă pruncie era vădit: asupra cuviosului lucra o protecţie dumnezeiască nemaiîntâlnită, protecţie care arăta îndeajuns că, într-o zi, va fi vas ales al harului dumnezeiesc. Aşadar, s-a întâmplat ca, supraveghind la construirea unei biserici care tocmai se termina de zidit și ale cărei temelii au fost puse de către soţul ei, mama a urcat în vârful clopotniţei cu micuţul Prohor, pe atunci în vârstă de 7 ani. Dintr-o dată, din neatenţie, copilul a alunecat, căzând din vârful turlei. Agata, îngrozită, a coborât în goană, crezând că fiul ei a murit. Însă – ce minune şi ce bucurie! – iată-l stând în picioare, teafăr şi nevătămat. Astfel, asupra pruncului plin de har se împlineau cuvintele Scripturii: „Relele nu te vor atinge şi bătăliile nu se vor apropia deloc de cortul tău, pentru că El va porunci Îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; pe braţele lor te vor duce, ca nu cumva picioarele să ţi se poticnească de vreo piatră” (Psalmi 90, 10-12).

***

Educarea lui a început de la vârsta de 10 ani. În scurt timp, băieţelul şi-a însuşit în profunzime limbajul oamenilor de la biserică, vădind o minte sclipitoare şi o memorie vie pe care, însă, şi le împodobea, în acelaşi timp, cu blândeţe şi smerenie. În acel timp, dintr-o dată s-a îmbolnăvit atât de grav, încât ai săi îşi pierdeau nădejdea de a-l mai putea salva. Viaţa îi era în pericol când, într-o noapte, i-a apărut în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a-i promite că îl va vindeca într-o vizită viitoare. Şi aşa s-a făcut, după cuvântul ei – căci s-a întâmplat, într-adevăr, să se facă în Kursk o procesiune a Sfintei Fecioare numită Znamenska, a cărei icoană era făcătoare de minuni. Pentru că plouase şi drumul era tot desfundat, convoiul de credincioşi a luat-o pe de-a dreptul, trecând chiar pe lângă casa lui Prohor. Cucernica Agata a coborât în grabă în curte, pentru ca micuţul să se poată închina sfântului chip. Imediat ce s-a întâlnit cu Maica Domnului, cuviosul prunc s-a însănătoşit deplin.