Odată, la Praznicul Buneivestiri, el a mers cu alţi Părinţi la Mănăstirea Vatopedi pentru sărbătoare, iar în timpul mesei de la trapeză el a văzut o doamnă de o frumuseţe împărătească şi plină de maiestate, care rânduia cu autoritate şi poruncea toate cele de trebuinţă şi chiar slujea la masă. Aceasta nu a fost doar o vedenie de o clipă, ci ea a durat mult timp, şi în biserică şi la trapeza monahilor. Sfântul Cosma a rămas uimit cu duhul şi cu totul în nedumerire.

Nicicum nu se cuvenea să se vadă femeie în Sfântul Munte, şi încă în Mănăstire. Când a povestit acestea fraţilor lui de la Zografu, zicând că totuşi nu se cuvine cu nici un chip ca să se vadă femei în mănăstirile din Sfântul Munte Athos, fraţii lui, uimiţi şi ei, i-au zis că aceea a fost numai şi numai Preasfântă Născătoarea de Dumnezeu, care este Împărăteasa Sfântului Munte Athos. Inima uimită a Sfântului Cosma s-a umplut atunci de bucurie.

El a fost văzător cu Duhul până la adâncile lui bătrâneți. Atunci, stând la rugăciune în peştera lui, a văzut sufletului Părintelui Egumen al Hilandarului înălțându-se la ceruri şi luptând să treacă prin vămile văzduhului, unde luptau să îl împiedice mulţi draci. Sfântul Cosma a trimis grabnic cuvânt la monahii din Hilandar ca să se roage pentru egumenul lor cel adormit.

Dar monahii au râs când au primit cuvântul Sfântului Cosma, zicând că egumenul lor tocmai s-a dus la chilie ca să se pregătească de slujirea Sfintei Liturghii. Dar când au intrat în chilia Egumenului ei au văzut că el zace mort.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II (iulie-decembrie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 402-403)