În primul rând, Taina Sfântului Maslu se face cu participarea comunităţii, a credincioşilor din acea parohie, care se roagă împreună cu preoţii pentru vindecarea celor bolnavi, pentru că „toate mădularele suferă împreună” (I Cor 12, 26) atunci când un mădular se afla în suferinţă, iar în al doilea rând „însăşi săvârşirea acestei Taine de către mai mulţi preoţi (de şapte sau măcar doi) manifestă voinţa Bisericii de a pune mai multe forţe în mişcare; prin comuniunea în rugăciune şi în dragoste, dorirea mai multora de a scăpa pe un membru al ei de situaţia de neputinţa şi de durere în care se află” (Pr. Pof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III).

De asemenea, numărul de şapte preoţi se află în concordanţă cu simbolistica acestui număr (care provine din tradiția veche și este păstrată până azi), datorită căruia cunoaştem că există şapte daruri ale Duhului, şapte peceţi şi îngeri (în Apocalipsă), şapte virtuţi etc., de aceea rânduiala Sfântului Maslu cuprinde: şapte rugăciuni pentru binecuvântarea untdelemnului, şapte apostole, şapte evanghelii, motiv pentru care grecii o numesc „Heptadion” - „Slujba celor şapte preoţi” (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială).

Practică săvârşirii Sfântului Maslu de un singur preot este împotriva cuvântului Sfântul Apostol Iacob care spune: „este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii...” (Iac. 5, 14), dar Biserica o îngăduie numai în cazuri cu totul şi cu totul excepţionale (în sate depărtate, pe timp de război etc.), fără însă a generaliza această practică.  

În concluzie, savârsitorul Tainei Sfântului Maslu este soborul de preoți (care este chipul sobornicității, comuniunii și a dragostei Bisericii pentru cei bolnavi), dar la nevoie pot sluji și mai puțini preoți, cel puțin doi și niciodată unul singur (după cum recomandă și Sfântul Simeon al Tesalonicului).