În cadrul vecerniei marilor sărbători, a sfinţilor importanţi şi în cazurile în care comunitatea creştină trece prin momente de încercare, Biserica a rânduit să se oficieze slujba Litiei. În pronaos, în apropierea uşilor bisericii este aşezată o masă pe care sunt aduse cinci pâini numite litii, alături de grâu, vin şi ulei.

După rugăciunea „Învredniceşte-ne Doamne” şi ectenia încheiată de ecfonisul preotului „Fie stăpânirea Împărăţiei Tale binecuvântată”, clericii deschid procesiunea litiei. Ieşind din Sfântul Altar pe uşa de miazănoapte, procesiunea este deschisă de un purtător de lumină, urmat de către preotul ce are în mâna dreaptă cădelniţa.

Procesiunea trece prin naos şi se opreşte în pronaos, acolo unde se săvârşeşte slujba Litiei. Toată această mişcare liturgică, la care pot participa şi credincioşii, reprezintă modul văzut al unui pelerinaj tainic. Pronaosul este încăperea bisericii care are caracter penitenţial. Deşi astăzi credincioşii stau la slujbe şi în pronaos, în primele secole această încăpere era rezervată strict celor care făceau pocăinţă, celor nebotezaţi şi celor care erau opriţi a participa la dumnezeiasca Euharistie.

Astăzi, procesiunea către pronaos şi înapoi către Sfântul Altar este pelerinajul nostru – de la păcat, la dragostea lui Hristos, Cel Care ne-a împăcat prin Jertfa Sa cu Dumnezeu.