Copilul poate fi scos din casă atunci când, după rânduială, ar trebui dus la biserică, în a opta zi, pentru a i se pune numele. Rânduiala punerii numelui celui nou-născut o găsim în cartea numită Molitfelnic. Pruncul este adus atunci la biserică şi, stând afară, înaintea uşilor bisericii sau în pronaos (deoarece pruncul nu este încă botezat şi îmbisericit), preotul îi citeşte o rânduială specială, îl binecuvântează și îi citeşte o molitfă pentru punerea numelui – care înseamnă un fel de pregătire pentru botez, dându-i numele, la cuvintele: „Să se însemneze lumina Feţei Tale peste robul Tău acesta...”. Apoi, preotul îl ia pe prunc în braţe şi face cu el semnul Sfintei Cruci spre uşile bisericii sau în faţa icoanei Maicii Domnului, în pronaos, cântând troparul şi condacul Întâmpinării Domnului şi face apolisul mic.

În practică, în cele mai multe cazuri, rânduiala însemnării pruncului se face nu la opt zile după naştere, ci ori odată cu sfinţirea apei din prima zi de la naștere ori se amână, făcându-se chiar în ziua botezului. În ceea ce privește Taina Botezului, ar trebui săvârșită cât mai curând de la naștere, dar nu mai târziu de 40 de zile. Având în vedere minunatele binefaceri dobândite de prunc prin Botez și Mirungere, părinții ar trebui să boteze copilul cât mai curând de la naștere. Până la Botez, mama și pruncul pot  merge la biserică, dar pot sta doar în pronaos – deoarece copilul nu este botezat și nici îmbisericit, iar mama nu are citită rânduiala pentru femeia lăuză, rânduită  la 40 de zile de la naștere.