Dintre lucrurile sau darurile absolut necesare pentru săvârșirea slujbei înmormântării, a parastaselor sau a pomenirilor morților, în general, și a Sfintei Liturghii, în special, fac parte și cele două elemente principale ce întrețin viața omului: pâinea și vinul.

Pâinea, colacul sau prescura sunt necesare ca daruri pentru cel adormit, întrucât ele reprezintă, datorită compoziției lor, trupul celui răposat. Grâul, ce stă la baza acestor compoziții, este arătat de către Mântuitorul ca simbol al învierii morților. După cum grâul, pentru ca să încolțească, să crească și să aducă roadă trebuie să fie mai întâi semănat sub brazdă de pământ, ca să putrezească, tot așa și trupul celui răposat se îngroapă în pământ ca să putrezească și după aceea să învieze întru nestricăciune.

Al doilea element prezent ca dar pentru sufletul celor adormiți este vinul, al cărui simbolism este acela al aromelor sau balsamului cu care femeile mironosițe au uns Trupul lui Iisus după moarte. Stropirea cu vin peste mort sau peste daruri este simbol al curățirii de păcate.

Dar, aceste daruri nu au un caracter pur material sau simbolic, ci ele fiind vitale vieții umane sunt importante și accederii în viața veșnică, fiindcă din aceste elemente se face Sfânta Euharistie, iar oferirea lor de pomană pentru sufletul celui adormit ne aduce aminte de Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, din viața aceasta. Întrebuințarea pâinii și vinului este simbol al vieții veșnice pe care o aduce transformarea acestor daruri în Sfânta Euharistie. Pentru cei care nu s-au învrednicit de aceste daruri în această viață, Biserica se roagă prin darurile de vin și prescură aduse în fața Sfântului Altar de către cei rămași în viață, din care se săvârșește jertfa euharistică pentru sufletele celor adormiți din familia lor.

Aducerea darurilor de pâine și de vin reprezintă contribuția credincioșilor la Sfânta Jertfă de la Sfânta Liturghie, constituind baza materială a acestei jertfe, daruri aduse atât pentru cei vii, dar și ca prin ele să fie pomeniți cei adormiți prin prezența lor pe Sfântul Disc și prin spălarea păcatelor lor în Sângele curățitor al Domnului din Potir. Fiecare membru al Bisericii trebuie să contribuie la aducerea acestei jertfe, să facă un act de ofrandă. Darurile de pâine și de vin pe care le aducem la Liturghie sau pe care le oferim de pomană în memoria celor adormiți simbolizează propria noastră viață.

În momentul aducerii la proscomidie, atât pâinea sau prescura, cât și vinul ‒ provenite cea dintâi din contopirea atâtor boabe de grâu, iar cel de-al doilea din zdrobirea atâtor boabe de strugure într-o singură substanță ‒ simbolizează unitatea în duh a Bisericii, adică a totalității membrilor ei, atât vii, cât și adormiți. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „după cum pâinea e unirea multor boabe adunate, așa încât să nu se arate grăuntele, ci ea să fie acele grăunțe, fără ca în unirea lor să fie vădită deosebirea dintre ele, tot astfel și noi ne unim cu alții și cu Hristos”, iar Fericitul Augustin adaugă: „Fraților, amintiți-vă cum se face vinul. Multe bobițe atârnă de un ciorchine, dar mustul din bobiță se confundă în unitate. În acest fel, Domnul ne-a înfățișat pe noi înșine în El, a voit ca noi să-I aparținem și a consfințit, pe altarul Său, taina păcii voastre și a unității noastre”.

Miridele sau părticelele scoase din prescuri pentru fiecare credincios pomenit, viu sau adormit, grupate alături de cele pentru sfinți în jurul Agnețului, care Îl reprezintă pe Mântuitorul în mijlocul Bisericii Sale universale, închipuie integrarea sau încorporarea noastră în această mare familie cosmică a Bisericii unice, triumfătoare și luptătoare, al Cărei Cap este Hristos, Mântuitorul și Întemeietorul ei. Astfel, darurile de pâine și de vin oferite spre pomenirea celor adormiți reprezintă legătura noastră cu ei în unitate, în același trup tainic și de pe același jertfelnic ce nu este condiționat de spațiu și de timp.

(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Bucuria sfințitoare a Liturghiei. Studii de Teologie Liturgică, volumul III, Editura Andreiană, Sibiu, 2014, pp. 72-74)