Primele observaţii asupra originii stindardului lui Ştefan cel Mare se datorează marelui slavist român Ioan Bogdan. Cu toate că nu a avut posibilitatea să le studieze în mod direct, prof. Ioan Bogdan a beneficiat de două fotografii, primele din seria celor realizate înainte de 1917. Aceste fotografii au fost aduse de la Athos în ţara noastră de părintele Teodosie Soroceanu, conducătorul Comunităţii Fraţilor Români de la Sfântul Munte. Pr. Teodosie Soroceanu le-a oferit, în jurul anului 1900, regelui Carol I, care le-a donat Mănăstirii Sinaia.

Folosind fotografiile furnizate de pr. Teodosie Soroceanu, prof. Ioan Bogdan a dat o nouă lectură inscripţiei slavone brodate în jurul stindardului: „O luptătorule şi biruitorul mare Gheorghe, în nevoi şi nenorociri grabnice ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al ţării Moldovei; păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, prin rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te preamărim pe tine în veci, amin. Şi a făcut-o aceasta în anul 7008, în al 43 an al domniei sale“.

Fotografia stindardului din 1902 ne ajută să întrevedem pierderea aspectului original al acestui vestigiu istoric, aşa cum îl avusese în 1882, când a fost văzut pentru prima dată de Pencovici, Burada şi Pătârlăgeanu. În 1900 starea vechiului stindard liturgic era profund alterată de intervenţii nefericite. Astfel, broderia cu fir metalic a fost decupată şi remontată pe un alt suport. Fotografia adusă de pr. Teodosie Soroceanu a permis cercetarea diferitelor detalii referitoare la conservarea stindardului, la scurtă vreme după „restaurarea“ acestuia ordonată de stareţul Mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos. (C. Ciofu)