Tradiţii

Rețeta prăjiturii Sfântului Fanurie (Fanuropita)
Cum țineau străbunii noștri Postul Paștilor?
(VIDEO) Ce facem cu ramurile de tei sau de nuc binecuvântate la Rusalii?
(Video) Cum a salvat Patriarhul Justinian Marina cănița cu cireşe de la Moşii de vară
Felurile postirii în lumea satului de odinioară

(Video) Ajunul Crăciunului: Turta cu julfă și alte tradiții specifice acestei zile

Arhim. Mihail Daniliuc, Egumenul Schitului Vovidenia - Neamț, ne-a oferit câteva informații legate de tradițiile românești din Ajunul Crăciunului și de modul în care se pregăteau credincioșii de odinioară pentru marele praznic al Nașterii Domnului. Arhim. Mihail Daniliuc este doctor în Teologie Liturgică și cadru didactic la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” al Mănăstirii Neamț. A publicat numeroase articole pe portalul doxologia.ro, în cotidianul Lumina al Patriarhiei Române, precum și alte publicații religioase și laice pe diverse teme de spiritualitate, istorie și cultură.

Rețeta prăjiturii Sfântului Fanurie (Fanuropita)

Fanuropita sau prăjitura Sfântului Fanurie este o prăjitură foarte populară în Grecia, aromată și foarte simplu de făcut. În timpul preparării acestei rețete, se spun rugăciuni către Sfântul Fanurie și pentru mântuirea mamei sale, pe care sfântul a iubit-o foarte mult și care a murit nepocăită pentru păcatele ei. Puteți pregăti oricând această prăjitură, și în special de ziua sfântului, împărțind-o săracilor și făcând milostenie.

Cum țineau străbunii noștri Postul Paștilor?

Pornind de la atenția deosebită pe care Biserica o acordă mântuirii sufletului, de la urmările grave ale păcatului lăcomiei, dar mai ales de la exemplul Mântuitorului de a posti, Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu sunt scopul principal al vieții noastre.

(VIDEO) Ce facem cu ramurile de tei sau de nuc binecuvântate la Rusalii?

Ce reprezintă ramurile de tei sau de nuc binecuvântate la Rusalii și ce putem face cu acestea?

Tradiții creștine românești de sărbătoarea Paștilor

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos sau sărbătoarea Paștilor este, în concepția ortodoxă,  „Sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor, împărăteasă și doamnă”. În același timp, Paștile reprezintă și „învierea” noastră din păcatul strămoșesc, prin biruința asupra morții a Fiului lui Dumnezeu, care și-a asumat firea omenească pentru a o îndumnezei și a o duce, pe aceasta, în sânul Sfintei Treimi.

(Video) Cum a salvat Patriarhul Justinian Marina cănița cu cireşe de la Moşii de vară

Patriarhul Justinian Marina a fost cel care a salvat ulcica cu cireşe de la Moşii de vară, după cum dă mărturie Mitropolitul Bartolomeu Anania.

Felurile postirii în lumea satului de odinioară

Timp de 40 de zile, credincioşii creştin-ortodocşi se pregătesc, prin post, de marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Toată această perioadă de purificare spirituală şi trupească, această renunţare de bunăvoie a omului la plăceri, se constituia în lumea satului de odinioară într-un adevărat ritual de lepădare a păcatelor, ţinut cu sfinţenie de la cel mai mic, la cel mai mare şi mai vârstnic din bătătură. „În vremurile de altădată, fiecare om al satului se mărturisea la duhovnic în fiecare post şi se împărtăşea. Aceasta era grijania. Faţă de cei vii şi faţă de cei morţi. Îndeobşte, după «Tatăl nostru», se spunea un adaos rămas din bătrâni: «Doamne, iartă păcatele mamei şi ale tatei, ale bunicului şi bunicii, ale moşilor şi strămoşilor, ale naşului şi ale moaşei, precum şi ale mele, păcătosului»”, ne-a dezvăluit Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic al Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi.

Vărzări, sărmăluțe cu crupe și malai de bostan – vechi rețete de post

Oamenii erau conştienţi şi de faptul că mâncarea de post este sănătoasă şi aduceau ca argumente ziceri de felul: „Ehe-he, câtă fasole şi câţi cartofi, câtă ceapă zdrobită cu mămăligă rece au mâncat mama şi bunica şi ce sănătoase erau, doamnă! Mai ştiam noi, atunci, de-atâtea boale?”.

Lada de zestre, un depozit de frumos şi de trăinicie

Aproape dispărută azi din inventarul gospodăriilor moderne, lada de zestre tronează încă la loc de cinste în casele bunicilor, aducându-ne nouă, tuturor, poveşti şi amintiri dintr-un alt timp, despre alţi oameni, despre o lume a satului care, din păcate, dispare cu fiecare zi.

Moş Crăciun

Şi, pe când din traista-i plină Moşu-mparte ce-a adus, dintr-o ieslă de lumină le surâde chiar Iisus…    

Pagini