Vieţile Sfinţilor

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn – păstorul cel bun al arabilor creștin-ortodocși din America
Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți ‒ drumul spre sfințenie
Moaștele Sfântului Ierarh Silvestru de Omsk, aflate spre închinare la Mănăstirea Frumoasa
Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie
Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn – păstorul cel bun al arabilor creștin-ortodocși din America

Sfântul Rafail a rămas în New York învăţând, propovăduind, sfătuind şi săvârşind dumnezeieştile slujbe, până ce au început să curgă chemări şi invitaţii de la comunităţile de arabi creştin-ortodocşi, răspândite de-a lungul Statelor Unite şi Canadei. După ce a auzit chemarea lor – „vino şi ne ajută” (Fapte 16, 9) –, Sfântul Rafail a decis să facă prima dintre numeroasele sale călătorii misionare. În vara lui 1896 a părăsit New York-ul, însoţit de Abdou Lutfy, vicepreşedintele Societăţii de Binefacere, şi a vizitat treizeci de oraşe situate între New York şi San Francisco.

Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți ‒ drumul spre sfințenie

Rămas văduv de tânăr, Sfântul Nicolae Planas a slujit Sfânta Liturghie vreme de 50 de ani în fiecare zi, iar apoi mergea din casă în casă, pentru a ajuta cu milostenie familiile sărace și mai ales pe văduvele tinere pe care voia, astfel, să le ferească de la căderea în păcate pentru bani. Adesea Dumnezeu făcea minuni prin el, dar Sfântul Nicolae, fără a avea o conștiință a sfințeniei sale, vărsa multe lacrimi pentru păcatele lui, ținându-și inima în durere, iar zâmbetul îl avea doar pentru bucuria celorlalți.

Moaștele Sfântului Ierarh Silvestru de Omsk, aflate spre închinare la Mănăstirea Frumoasa

Unul dintre sfinții prezenți în biserica Mănăstirii Frumoasa din Iași este și Sfântul Arhiepiscop Silvestru de Omsk. Redăm în continuare viața sa, spre folosul tuturor cititorilor și închinătorilor.

Sfântul Isaac Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre sfinții răsăriteni ajunși pe cea mai înaltă treaptă a iubirii de Dumnezeu, Sfântul Isaac Sirul era atât de îndurerat de neputința celor căzuți, încât se ruga și pentru demoni. Privitor la viața cea veșnică, a fugit de slava lumii și a ales pustia, adică locul în care putea cel mai bine să fie într-o relație directă cu Dumnezeu și să se roage pentru lumea întreagă. Ales episcop de Ninive, a părăsit scaunul episcopal după cinci luni, gândind că le e mai de folos oamenilor să se roage pentru ei, decât să nu îl asculte. „Nimeni nu s-a suit la Cer cu răsfăț”, cugeta, așa că până la finalul vieții sale a petrecut în post aspru, studiu și rugăciune.

Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Alungat de acasă de către tatăl său, un preot păgân, Sfântul Efrem a luptat atât de mult pentru a-L iubi pe Dumnezeu, încât ochii săi s-au transformat in izvoare de lacrimi și toată viața lui s-a străduit să biruiască somnul, pentru a da timp rugăciunii. Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, fiind învățat prin vedenii ce să facă și primind darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor rele. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă.

(Film) Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – de la portret la icoană

Este Sfântul Iosif un model pentru omul zilelor noastre? Care este drumul ce duce spre sfințenie?      

(Audio) Condamnarea Sfintei Tecla și minunea rugului

Sfântul Ioan cel Milostiv și minunea cu vasele pline de aur

Atunci poruncește patricianul celor care-l escortau, zicând să lase bisericii numai o sută de litre de aur, iar pe celelalte să le ia pe toate. Dar pe când coborau cei care purtau acestea, se întâlnesc cu alții care urcau la patriarh, niște bărbați care aduceau măritului vase cu miere, pe unele era scris „din mierea cea dintâi”, iar pe celelalte „fără fum”, și aceste înscrisuri citindu-le patricianul, i-a cerut patriarhului să-i aducă și lui unul dintre vase.

(Audio) În fiecare an, Sfânta Tecla se alătură cetăţii Dalisandos pe un car de foc

Sfântul Teodosie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Fericitul era bucuros de sufletele pe care i le trimitea Dumnezeu spre povățuire, dar în același timp ducea dorul liniștii. Și atunci și-a umplut cădelnița cu cărbuni stinși și, punând tămâie, mergea prin cetate și se ruga să îi arate Domnul locul unde să construiască o biserică și un lăcaș pentru ucenicii săi. Și s-au aprins singuri cărbunii nu departe de peștera în care stătuse până atunci, iar ucenicii s-au și pus pe treabă, de au zidit biserica, ograda și chiliile, încât lavra Sfântului Teodosie a fost primul locaș de obște. Toți cei care veneau erau primiți cu mare bucurie și cinste, iar hrana se înmulțea cât să sature mii de oameni și încă mai rămâneau multe coșuri cu pâine, pentru obște. 

Pagini