Documentar

Sihăstria Putnei: o poiană și o cărare. Ieri și azi
Sfântul Nicolae Vlahul din Aminciu – un aromân în Împărăţia lui Dumnezeu
Sfinții Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan ‒ drumul spre sfințenie
Descoperirea sfintelor moaşte ale Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei
Mitropolitul Iacob Putneanul – sfântul român care a blestemat un impozit

Sihăstria Putnei: o poiană și o cărare. Ieri și azi

La început a fost o cărare șerpuind pe lângă un pârâu, care, lăsând în urmă pădurea deasă, se deschidea într-o poiană largă și luminoasă. Aici și-a durat chilie primul monah al Sihăstriei. Urmându-i pilda, și alți părinți iubitori de rugăciune, tăcere și mai multă liniște, au ales a trăi în acest loc. În poiana care de atunci și până astăzi a rămas cu același nume: Poiana Sihăstriei.

Sfântul Nicolae Vlahul din Aminciu – un aromân în Împărăţia lui Dumnezeu

Românii din Aminciu îţi vor spune pe nerăsuflate viaţa Sfântului Nicolae. O ştiu până şi copiii… Este sfântul lor, din satul şi din neamul lor – al unui popor care parcă se încăpăţânează să spună istoriei că e aromân şi că vorbește limba armânească, soră bună cu româna, chiar dacă se aude la mii de kilometri de România.

Sfinții Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan ‒ drumul spre sfințenie

Aşezarea monahală de la Sihăstria Putnei este atestată documentar în a doua jumătate a secolului al XV-lea, iar secolul al XVIII-lea reprezintă perioada cea mai înfloritoare din istoria ei, datorită sihaştrilor îmbunătăţiţi care s-au nevoit aici. Trei dintre aceştia s-au remarcat duhovniceşte în chip cu totul deosebit: Cuvioşii Sila (†1783), Paisie (†1784) şi Natan (†1784).

Descoperirea sfintelor moaşte ale Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei

După ce timp de peste două secole, viaţa de sihăstrie de aici s-a întrerupt, la 24 aprilie 1990, s-au început lucrări de refacere a schitului prin osteneala unor părinţi din Mănăstirea Putna, în frunte cu monahul Sebastian Şcheuleac († 2009), stareţ al Mănăstirii Putna fiind atunci Preacuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac († 1998).

Mitropolitul Iacob Putneanul – sfântul român care a blestemat un impozit

Una dintre cele mai mari binefaceri pe care Sfântul Iacob Putneanul le‑a făcut păstoriților săi din Moldova a fost faptul că a reușit să îi determine pe domnitori să elimine cel mai mare impozit care se plătea în acea vreme.

Cum au fost descoperite moaştele Sfinţilor putneni?

În 24 aprilie 1990, părinții Mănăstirii Putna au început refacerea schitului de la Sihăstria Putnei, după ce acesta fusese închis pentru mai bine de 200 de ani. În această zi au fost găsite sfintele moaște ale Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan.

Exponatele lunii mai: Pahar pentru mir și vas pentru căldură

În componența setului de vase liturgice (Sfântul Potir, Discul, Steluța, Copia) intră și paharul pentru mir și vasul pentru căldură (tiplota). Prezentăm în cadrul serialului nostru, Exponatul lunii, paharul pentru mir care este expus în sala Ekklesia din cadrul Muzeului Mitropolitan din Iași, alături de vasul pentru căldură.

Sfântul Gherman – primul patriarh apărător al icoanelor

Sfintele noastre biserici, paraclisele şi casele credincioșilor sunt împodobite cu icoane. Mărturii ale credinței şi ale evlaviei, icoanele s-au păstrat cu sfințenie din cele mai vechi timpuri ale religiei noastre până astăzi, dovedind statornicia şi continuitatea Bisericii în credința adevărată.

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, Ocrotitorul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

Din documentele vremii aflăm că acest vlădică a fost un neobosit păstor sufletesc, cu mare grijă pentru turma sa şi, totodată, un dârz apărător al dreptei credinţe, într-o vreme în care duşmanii Ortodoxiei reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărâme unitatea religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi când făceau sforţări mari ca să înstrăineze şi pe românii din Maramureş de la legea strămoşească.

Chiril şi Metodie – părinţi ai unui alfabet folosit timp de cinci secole în Ţările Române

Studiile lingvistice au demonstrat că, în primele secole, strămoşii noştri au folosit limba de acasă şi la biserică. Apoi, o dată cu introducerea paleoslavei în Cancelaria Domnească şi în actele oficiale, această limbă a ajuns şi pe buzele slujitorilor sfinţiţi. Primele cărţi caligrafiate, apoi tipărite, au fost în slavonă. Abia prin secolul al XVI-lea, în cărţile de cult s-a simţit nevoia limbii române. Conform principalilor cercetători în domeniul lingvisticii, timp de cinci secole, strămoşii noştri au folosit o scriere care astăzi ne este aproape necunoscută – alfabetul chirilic.

Pagini