Documentar
 

Ce ne spun Sfinții Români din biserica nouă a Mănăstirii Pângăraţi?
Dragostea Sfântului Ștefan cel Mare față de Mănăstirea Tazlău
Harismele Sfântului Cuvios Paisie ‒ daruri pentru toți credincioșii
Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” (Trihirussa)
Doi tineri se căsătoresc din dragoste, cu ajutorul Sfântului Teofil

Ce ne spun Sfinții Români din biserica nouă a Mănăstirii Pângăraţi?

În lăcașul de rugăciune al Mănăstirii Pângărați, toți sfinții pictați au ceva să-ți spună, fiecare în parte. Iar dacă îți faci timp câteva minute să-i asculți, citindu-le învățătura, cu siguranță vei pleca mai bogat sufletește. Iată ce zice Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec: „Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea”.

Sfânta Chinotită: Neliniştea şi disperarea nu sunt justificate

Sfânta Chinotită a emis recent un comunicat de presă prin care aduce clarificări în urma tulburărilor pe marginea Sinodului din Creta.

Dragostea Sfântului Ștefan cel Mare față de Mănăstirea Tazlău

În documente, Voievodul Ștefan numește în mod repetat Mănăstirea de la Tazlău „a noastră”, fapt ce reprezintă o întărire a autorității și o recunoaștere a acestei mănăstiri față de vecinii proprietăților mănăstirești, cât și față de alte mănăstiri, dar și confirmarea faptului că biserica, cu posesiunile ei, aparține Mușatinilor, ctitorie a bunicului său, Alexandru.

Umbra Episcopului Pahomie la Neamț

Mănăstirea Neamț, alături de Schitul Pocrov este vegheată tainic de chipul Episcopului Pahomie al Romanului (1707-1714), personalitate de seamă a Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XVIII-lea. Stareț al mănăstirii între anii 1702-1704, Sfântul Pahomie a rămas consemnat în istoria bisericii noastre ca un autentic trăitor al vieții isihaste.

Harismele Sfântului Cuvios Paisie ‒ daruri pentru toți credincioșii

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (1924-1994) este un nume care, numai rostit fiind, aduce bucurie și mângâiere. După o viață de nevoință, de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele, Părintele Paisie Aghioritul a fost trecut oficial în rândul sfinților, prin demersul Patriarhiei Ecumenice, în ședința Sfântului Sinod din ziua de 13 ianuarie 2015.

Sfântul Antonie cel Mare în spiritualitatea răsăriteană și apuseană

Cuviosul Părinte Antonie s-a născut în anul 251 în Egiptul de Mijloc, localitatea Come, dintr-o familie creștină. După moartea părinților săi, a vândut moștenirea care îi revenea și a împărțit-o săracilor.

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” (Trihirussa)

Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc.

Doi tineri se căsătoresc din dragoste, cu ajutorul Sfântului Teofil

Părinţii fetei au făcut consiliu de familie şi au început să se sfătuiască, dar cei mai mulţi erau pentru mirele Heinrich. Mai înainte de a face pregătirile pentru nuntă, s-au gândit că ar fi bine să meargă pe la Fericitul Teofil. Acesta le-a deschis uşa, le-a dat bineţe tuturor şi le-a zis, mai înainte de a apuca să scoată ei un cuvânt: „După Ivan, după Ivan... Nu cutezaţi să o daţi după Heinrich cel prostovan...”.

Sâmburele așezării monahale de la Pângăraţi

Istoria Mănăstirii Pângărați a început să se scrie cu aproape șase secole în urmă, în Poiana sihaștrilor, un loc aflat astăzi la vreo trei kilometri, în pădurea de brazi din apropierea lăcașului monahal. Se spune că acolo și-ar fi început nevoințele pe aceste meleaguri Sfântul Cuvios Simeon, mai apoi coborând în peștera pe locul căreia astăzi se înalță biserica voievodală, ce îi are ca ocrotitori pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și pe toți Sfinții Români.  

Vechile odoare ale Mănăstirii Horaița

Izolată în munţi, Mănăstirea Horaiţa nu a avut şansa altor mănăstiri nemţene, spre care s-au îndreptat succesiv daniile domnitorilor, boierilor sau ierarhilor. Zestrea ei de icoane, cruci, sfinte vase și cărţi de valoare a fost mai mică decât aceea a mănăstirilor din jur, şi mai ales tardivă.

Pagini