Documentar

De ce este pomenit Sfântul Arhanghel Gavriil în ziua 13 a lunii iulie?
„Prodromița” – icoana pictată peste noapte de mână nepământească
Sfânta Veronica – a șters o față însângerată și a găsit Învierea
Sfânta Olga și începutul creștinării poporului rus
De ce mănăstirile erau numite de voievozii-ctitori „sfânta noastră rugă”?

De ce este pomenit Sfântul Arhanghel Gavriil în ziua 13 a lunii iulie?

Imperiul Bizantin a apus demult, la fel au apus și cele mai multe dintre bisericile din mărețul oraș. A rămas, însă, o moștenire transmisă Bisericii Ortodoxe. Parte a acestei moșteniri este și sărbătoarea din ziua de 13 iulie. Un prilej în plus să ne bucurăm de ocrotirea Sfântului Arhanghel Gavriil.

„Prodromița” – icoana pictată peste noapte de mână nepământească

Se împlinesc 157 de ani de la zugrăvirea minunată a icoanei Maicii Domnului „Prodromița” din Sfântul Munte Athos, a cărei cinstire este pomenită pe 12 iulie în calendarul ortodox.

Sfânta Veronica – a șters o față însângerată și a găsit Învierea

Deși Scriptura nu menționează cum a decurs viața femeii vindecate după minunea vieții sale, sinaxarul pomenește că atunci când Iisus a fost bătut, chinuit și obligat să-Și ducă crucea spre răstignire, Veronica L-a așteptat la poarta cetății, cu un ștergar alb. Dorea să-I aline suferința, să-I răcorească fața. În fuga evenimentelor, sfânta a reușit să șteargă dumnezeiasca față. A vrut să facă un dar mic și a primit o mare răsplată – pe ștergar imprimându-se chipul Mântuitorului Iisus Hristos, prima icoană creștină.

Sfânta Olga și începutul creștinării poporului rus

Lumina Învierii și harului Sfântului Duh au pătruns și în inima împărătesei Olga. Documentele vremii arată că Sfânta Olga a fost invitată la Constantinopol, acolo unde a cunoscut armonia dintre muzică, icoană și Liturghie, în marea catedrală a Sfintei Sofia. Nu se cunoaște cu exactitate cât a stat în capitala Imperiului, dar cronica kieveană arată că Olga a primit Taina Sfântului Botez în anul 957 și, implicit, numele Sfintei Împărătese Elena.

De ce mănăstirile erau numite de voievozii-ctitori „sfânta noastră rugă”?

Voievozii obişnuiau să numească în hrisoave mănăstirile pe care ctitoreau, le ocroteau şi cărora le făceau danii – „sfânta noastră rugă”. Această denumire revelează profunda conştiinţă creştină a celor ce conduceau ţara în acele vremuri, precum şi rolul foarte important pe care îl aveau în epocă mănăstirile, privind educaţia pe fundamentul valorilor propovăduite de Biserică.

Mâna dreaptă a Sfântului Maxim Mărturisitorul

Din moaștele Sfântului Maxim Mărturisitorul se păstrează o parte din mâna dreaptă, cea pe care împăratul Constans a poruncit să-i fie tăiată în anul 662, în Constantinopol.

Coprie – sfântul care face până şi deşertul să rodească

La cuviosul Coprie au venit în vizită mai mulţi călugări din părțile Siriei. În timpul discuţiei, la uşa cuviosului a apărut un bărbat care avea în mână un vas cu nisip, cerându-i bătrânului să îl binecuvânteze. Oaspeţii s-au minunat de gestul părintelui, de a face o rugăciune deasupra vasului cu nisip. 

„Miracle, miracle!”: Cum au fost descoperite moaștele Sfinților Epictet și Astion, cei mai vechi martiri ai României

La o lună după prăznuirea sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, martirizați prin decapitare pentru credința lor, între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea se află din nou în sărbătoare: pe 8 iulie, an de an, sunt cinstiți Sfintii Epictet si Astion, cei mai vechi martiri din tara noastra, atestati de izvoarele aghiografice.

Dragostea Sfântului Ștefan cel Mare față de Mănăstirea Tazlău

În documente, Voievodul Ștefan numește în mod repetat Mănăstirea de la Tazlău „a noastră”, fapt ce reprezintă o întărire a autorității și o recunoaștere a acestei mănăstiri față de vecinii proprietăților mănăstirești, cât și față de alte mănăstiri, dar și confirmarea faptului că biserica, cu posesiunile ei, aparține Mușatinilor, ctitorie a bunicului său, Alexandru.

Paraclisul de vară al Mănăstirii Miclăușeni

În paraclisul de vară al Mănăstirii Miclăușeni, ce poartă ocrotirea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, se află piatra de altar de la prima biserică de zid construită aici la anul 1782.

Pagini