Documentar

Porunca Sfântului Dimitrie
Spitalul „Sfântul Dimitrie” din Târgu Neamț, 169 de ani de istorie
Dragomirna sau dorul de veşnicie al martirului Miron Barnovschi
Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi salvarea victimelor Pogromului de la Iaşi, din anul 1941
Biserica Sfintei Parascheva de pe Medean

Prin ascultarea față de aproapele, primim voia lui Dumnezeu. (Gheron Iosif Vatopedinul)

În corecta practicare a ascultării față de aproapele se dezvoltă și mai mult capacitatea noastră de a primi dumnezeiasca voie. Prin intermediul ascultării, omul învață modul duhovnicesc nu numai al comuniunii cu Dumnezeu, ci și al comuniunii cu omul. Primind voința aproapelui prin dragoste în slujire, în mod necesar, învață să-l trăiască deplin pe aproapele și pe toți cei de aproape ai lui.

Porunca Sfântului Dimitrie

Domnia lui Alexandru-Vodă Lăpuşneanu s-a însemnat prin multe fapte crunte, pe care a încercat apoi a le îndrepta - prin întemeierea Mănăstirii Slatina, unde inițial se nevoia sihastrul Leontie. Dar, într-un moment în care cugetul lui îl rodea de cele înfăptuite, a jurat să mai urzească încă o mănăstire.

Spitalul „Sfântul Dimitrie” din Târgu Neamț, 169 de ani de istorie

După terminarea slujbei au urmat cuvântările. Domnitorul Moldovei a spus printre altele: iată, dragii mei, școala și sfânta biserică, izvoarele mângâierii și ale fericirii sufletești; folosiți-vă de ele și vă luminați”. A vorbit apoi Mitropolitul Sofronie, subliniind importanța filantropiei creștine în dobândirea mântuirii. Starețul Neonil a mulțumit tuturor notabilităților prezente, și a arătat dragostea și jertfa soborului Mănăstirilor Neamț și Secu, arătată în ctitorirea celor trei edificii „spre sănătatea sufletească, trupească și spre luminarea poporului.”

Dragomirna sau dorul de veşnicie al martirului Miron Barnovschi

„Vederea bisericii Dragomirnei este o uimire de bucurie. E înaltă şi îngustă, ca  o cutie de sfinte moaşte” (Nicolae Iorga) Despre Moldova se ştie că este casă pentru cele mai frumoase biserici şi mănăstiri din ţară. Am auzit cu toţii despre Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Agapia sau Văratec. Dar, în afara acestor comori cunoscute chiar şi peste hotare, Moldova se mai mândreşte cu una. Cu o comoară îndrăgită de-a lungul veacurilor, căci aşa îi spune şi numele: Dragomirna. Dintre personalităţile căreia i-a fost dragă Dragomirna şi şi-a legat destinul de acest loc binecuvântat face parte şi Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica din Iaşi, ce-i poartă astăzi numele, domnitorul martir este cel de-al doilea ctitor al mănăstirii din ţinutul Sucevei.

Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi salvarea victimelor Pogromului de la Iaşi, din anul 1941

Există dovezi scrise despre felul în care ierarhul s-a zbătut pentru a salva cât mai mulţi evrei din mâinile naziştilor. Conform martorilor, mitropolitul Irineu a dat binecuvântare ca, în acea noapte, preoţii să lase bisericile deschise pentru ca evreii să se poată ascunde în ele. Prin intermediul preoţilor, credincioşii ortodocşi au fost încurajaţi să tăinuiască familii întregi de evrei fugari. În plus, mitropolitul a încercat să ia legătura cu mareşalul Ioan Antonescu, pentru a mijloci salvarea copiilor comunităţii mozaice.

Biserica Sfintei Parascheva de pe Medean

Deşi am fi îndreptăţiţi să credem că centrul Iaşului este acelaşi, încă din vremea străbunicilor noştri, mărturiile istorice ne dezvăluie altceva. Actualul pietonal Ştefan cel Mare a fost, pentru început, o uliţă „din dos”, rămânând aşa până la Vasile Lupu. Centrul era curtea domnească, având ca punct de reper Biserica Sfântul Nicolae, iar strada principală era orientată spre actuala Hală Centrală.

Miron Barnovschi – primul domnitor martir al românilor

Atunci când ne gândim la Iaşi, ca valoare istorică şi culturală, socotim că începutul transformărilor a pornit de la Vasile Lupu. Atunci când ne gândim la primul martir al neamului, de viţă nobilă – ne vine în minte numele lui Constantin Brâncoveanu. Şi, totuşi, înainte de Vasile Lupu a înflorit Iaşul. La fel, altcineva, înainte de Brâncoveanu, a primit cununa martirajului. În ambele cazuri, cel la care facem referire este Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica ce-i poartă astăzi numele. Fără a se şti, însă, câte alte monumente de cult a clădit şi cât de mult a zidit la temelia Iaşului, a Moldovei şi a epocii căreia a aparţinut.

Cimitirul prizonierilor de război din Grafenwöhr – morminte ale soldaților români în Germania (VII)

Anul 2021 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul”, ocazie fructificată în diferite moduri pentru a se pune în valoare atât rolul Diasporei românești cât și importanța liturgică şi culturală a cimitirelor. Cu articolul dedicat necropolei din interiorul bazei militare americane de la Grafenwöhr, continuăm seria dedicată cimitirelor din Germania (militare și civile) în care au fost înmormântați români, cu precădere soldați luați prizonieri în Primul Război Mondial.

Tinerii din Efes – sfinții care ne demonstrează că există viață și după moarte

Dumnezeu poate dărui nestricăciune trupului uman, exemplul cel mai clar fiind existența sfintelor moaște. Din acest motiv, teologia ortodoxă vorbește despre grija față de trup și după moarte. Așa înțelegem de ce pomenirile pentru cei dragi ai noștri, trecuți în Împărăția lui Dumnezeu, se fac la mormânt și nu în altă parte – cu excepția dumnezeieștii Liturghii, care se oficiază în biserică. Trupul omenesc se bucură de atâta cinstire în fața lui Dumnezeu, încât Fiul Său, Iisus Hristos, Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor, pe tronul slavei dumnezeiești.

Sfinții 7 tineri din Efes – drumul spre sfințenie

Cunoscuți ca fiind cei care au dormit vreme de 200 de ani, Sfinții 7 tineri din Efes au adormit într-o peșteră, pe când se pregăteau să fie persecutați, și au înviat într-o vreme în care o erezia submina Biserica.

Pagini