Taine, ierurgii, slujbele Bisericii
 

Legătura între boală și păcat în Taina Sfântului Maslu
Ce sunt miridele?
Vechimea și originea ierurgiilor
Deosebirea dintre hirotonie și hirotesie
Rânduiala punerii numelui copilului nou-născut

Legătura între boală și păcat în Taina Sfântului Maslu

Biserica are convingerea fundamentală că suferința și boala sunt consecința păcatului. Narațiunea creației din Cartea Facerii arată limpede că omul a fost zidit ca să trăiască în Rai, în preajma lui Dumnezeu. Totuși, ca urmare a păcatului săvârșit de Adam și Eva, omul a fost alungat din Rai, iar consecințele neascultării au fost boala, suferința și moartea, acestea fiind așadar nefirești în ființa omului. Omul nu a fost zidit pentru suferință și moarte, ci pentru viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu. Consecința trupească a păcatului oamenilor este boala și moartea, căci fără Dumnezeu nu poate fi viață.

Ce sunt miridele?

Miridele sunt părticele mărunte de pâine, pe care preotul le scoate din prescurile folosite la Proscomidie (fără cea din care s-a scos Sfântul Agneț) și așezate pe disc, alături de Sfântul Agneț.

Vechimea și originea ierurgiilor

Ierurgiile constituie sectorul cultic în care se manifestă în cea mai mare măsură puterea de creaţie liturgică a Bisericii. Aşa se explică îmbogăţirea Molitfelnicelor Bisericii Ortodoxe cu atâtea slujbe şi rugăciuni noi, precum şi deosebirile existente între diferitele Molitfelnice în domeniul ierurgiilor.

Deosebirea dintre hirotonie și hirotesie

Între hirotonie de o parte şi hirotesie de alta, există o deosebire de esenţă. Cea dintâi este o taină, cea de-a doua o simplă ierurgie (binecuvântare). De aceea, hirotoniile se săvârşesc numai în altar, iar hirotesiile afară din altar (în naos). Hirotonia are caracter indelebil, care nu poate fi șters, pe când hirotesiile se pot anula formal.

Calendarul zilelor de post din anul 2019

Conform Învățăturii de credință ortodoxă, postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci, un mijloc de mântuire.

Rânduiala punerii numelui copilului nou-născut

Preotul îl binecuvântează pe prunc, făcându-i semnul Sfintei Cruci la frunte (pentru luminarea minţii şi a gândurilor), la gură (pentru sfinţirea cuvântului şi al suflării) şi la piept (pentru ferirea inimii de poftele şi de patimile trupeşti). După aceea, îi citeşte o molitfă pentru punerea numelui, care înseamnă un fel de pregătire pentru botez, dându-i numele, la cuvintele: „Să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta...”.

Privegherea celui adormit – teologie şi semnificaţii

Privegherea celui adormit are rolul de a-l conduce pe acesta prin rugăciune pe drumul său spre veșnicie. Întrucât el nu mai are puterea de a se ruga pentru iertarea păcatelor lui, pentru că timpul de rugăciune a trecut, acum intervine rolul celor rămași pe pământ de a-l ajuta prin pomenire și priveghere să treacă de Judecata cea înfricoșătoare spre fericirea cea veșnică.

Logodna – istoric și legătura cu slujba Cununiei

Încă de timpuriu, Biserica s-a văzut investită de a da un statut legal căsătoriei, astfel încât recunoașterea statală este înlocuită de consfințirea Bisericii, iar Logodna devine slujbă religioasă, ce împreună cu partea Cununiei, formează scheletul sau corpul comun al Tainei Nunții.

Slujba Utreniei şi răsăritul soarelui

Hristos este „Soarele Dreptăţii” şi „Răsăritul cel de Sus”, iar ziua şi soarele sunt realităţi create şi icoane ale lui Hristos, Lumina lumii şi Mântuitorul cel veşnic al universului.

Cine se poate și cine nu se poate împărtăși

Se pot împărtăşi numai credincioşii pregătiţi şi vrednici de a primi Trupul şi Sângele Domnului, verificaţi ca atare de către duhovnic, prin spovedanie. „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănance din pâine şi să bea din pahar, căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, îşi mănâncă şi îşi bea osândă, nesocotind trupul Domnului”, porunceşte Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 11, 28-29).

Pagini