Taine, ierurgii, slujbele Bisericii
 

Apa ca materie folosită în cultul divin
Originea sau instituirea Tainei Hirotoniei
Semnificația lepădărilor din cadrul catehumenatului
Ce simbolizează scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii?
Ce simbolizează cădelnița sau cățuia?

Apa ca materie folosită în cultul divin

În Noul Testament, Mântuitorul a dat sfințenie apei prin Botezul Său în râul Iordan, prin mersul pe apă și prin transformarea apei în vin la Nunta din Cana. Simbolismul Botezului ca o naștere din apă și din Duh (Ioan 3, 5), arată rolul apei în cultul Noului Testament. 

Originea sau instituirea Tainei Hirotoniei

„Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și eu pe voi. Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23). Prin acest îndemn, Hristos le-a dat  Apostolilor puterea de a învăța, de a conduce și împărtăși Harul. Iar acest lucru l-a făcut Mântuitorul nu numai cu cuvântul, ci și prin suflare, adică printr-un semn sensibil. Ceea ce înseamnă că i-a instituit pe Apostoli în serviciul de slujitori ai lui Dumnezeu și prin aceasta a instituit și Taina Hirotoniei.

Semnificația lepădărilor din cadrul catehumenatului

Ele constituie expresia sau semnul văzut al ruperii de bunăvoie a oricăror legături ale candidatului cu satana, urmată de asigurarea lui solemnă că s-a unit cu Hristos, dovedind aceasta prin mărturisirea credinței.

Ce simbolizează scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii?

Scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii actualizează, simbolic, arătarea Domnului după Înviere şi vestirea Învierii Sale întregii lumi.

Ce simbolizează cădelnița sau cățuia?

Cădelnița simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cățuii cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos, precum și colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh.

De ce poartă preoții reverendă?

Fiind un semn distinctiv al slujitorilor bisericești, este necesară purtarea costumului bisericesc, ca o mărturie a misiunii pe care clericii Bisericii o desfășoară și ca o predică sau o cateheză directă și eficientă pentru credincioși. Motivațiile și efectele binefăcătoare ale acestei obligativități ale preoților se bazează pe numeroase argumente.

Predica şi necesitatea ei în Taina Cununiei

Viața de familie înseamnă un nou mod de viață, și acesta trebuie înțeles și asumat creștinește. Acum li se explică mirilor măreția și caracterul veșnic pe care Taina aceasta o transmite și darurile de care ei s-au învrednicit și care trebuie păstrate neîntinate. Tot acum preotul le va vorbi de simbolismul fiecărui moment liturgic la care au participat, pentru a înțelege seriozitatea și măreția Tainei. 

Pâinea și vinul folosite în cultul ortodox

Pâinea și vinul pot simboliza și ofranda propriei vieți pe care credincioșii o dăruiesc simbolic lui Dumnezeu sub forma elementelor care o susțin. Sub forma în care se dăruiesc, ele sunt rezultatul unui efort, al unui sacrificiu, căci omul muncește spre a le culege în stare naturală, simplă, iar prin muncă și osteneală le transformă în starea în care le aduce la altar.

De ce este nevoie de pâine și vin la pomenirea morților

În momentul aducerii la proscomidie, atât pâinea sau prescura, cât și vinul ‒ provenite cea dintâi din contopirea atâtor boabe de grâu, iar cel de-al doilea din zdrobirea atâtor boabe de strugure într-o singură substanță ‒ simbolizează unitatea în duh a Bisericii, adică a totalității membrilor ei, atât vii, cât și adormiți. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „după cum pâinea e unirea multor boabe adunate, așa încât să nu se arate grăuntele, ci ea să fie acele grăunțe, fără ca în unirea lor să fie vădită deosebirea dintre ele, tot astfel și noi ne unim cu alții și cu Hristos”.

Rugăciunea de la finalul slujbei Cununiei

Nunta constituie o naștere a celor doi în Trupul unic al Bisericii și începutul eternei lor călătorii către Împărăția veșnică. Pentru „lupta cea bună” ce au luptat, călătoria pe care o au de săvârșit și pentru credința pe care o au de păzit, Dumnezeu le-a gătit „cununa dreptății”. De aceea, Biserica se roagă „binecuvântează intrările și ieșirile lor... primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără prihană și neasupriți în vecii vecilor”, fiindcă pe acest drum Hristos în care s-au unit le este Pedagog.

Pagini