Creşterea copiilor

E adevărat că păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor?
Cum să-L iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul meu?
Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama
Cum să sprijinim dezvoltarea copiilor nervoși sau neliniștiți
Copilul tău nu este subordonatul tău

E adevărat că păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor?

Ontologic, în Iisus Hristos, moartea şi învierea din Botez duc inclusiv la moartea păcatelor părinţilor care se răzbună în noi — cu o singură condiţie: copilul, după cristelniţă, să intre în cealaltă cristelniţă, care este familia lui. 

Cum să-L iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul meu?

Cu alte cuvinte, aici ni se dă proba concretă de cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu − iubindu-ne semenii! Atenţie, această iubire de semeni (fie ei copii, părinţi, soți, soţii) nu trebuie să meargă până la idolatrie! Ce înseamnă idolatria? Îl pui pe cel iubit mai presus de orice, îl pui în locul lui Dumnezeu! Or, Dumnezeu trebuie să aibă întotdeauna primul loc.

Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. 

Cum să sprijinim dezvoltarea copiilor nervoși sau neliniștiți

Să-i oferim copilului libertatea de iniţiativă, de a lua singur hotărâri şi de a rezolva problemele. Este însă periculos ca el să fie lăsat singur în faţa greutăţilor pentru care nu este încă pregătit. Conform unei expresii frumoase, experienţa insucceselor şi a înfrângerilor te aduce cu picioarele pe pământ, iar experienţa victoriilor şi a succeselor îţi dă aripi. Copilul slab trebuie ajutat să-şi desfacă aripile gingaşe.

Copilul tău nu este subordonatul tău

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

Este nevoie de conlucrare între familie, școală și Biserică pentru educația religios-morală a copilului

Părinții și profesorii de religie sunt datori să meargă mână în mână și în procesul învățământului religios, și în călăuzirea copiilor la o viață evlavioasă: mai mult, părinții trebuie să ducă greul acestei lucrări, iar profesorii de religie și ceilalți dascăli le sunt doar ajutoare.

Când copilul trebuie, dar nu vrea să facă ce îi ceri

Vor exista solicitări cărora li se vor opune, oricât de întemeiate ar fi motivele și oricât de rar v-ați impune autoritatea. Dar chiar și în aceste cazuri, există alternative la pedepse, recompense și bătut cu pumnul în masă.

Suferința copilului nedorit de părinți

Copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconștient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui.

Să învățăm copiii să fie oameni cinstiți și responsabili

Dacă îl vor ajuta duhovniceşte, va deveni un om sfinţit şi va ajuta societatea, fie că va sluji în Biserică, fie că va ajunge într-un post de răspundere etc. Cu toţii trebuie să-i ajutăm pe copii să devină oameni cinstiţi, ca astfel să rămână puţin aluat pentru generaţiile viitoare.

„Secretele” copiilor cu Dumnezeu – experiența personală a credinței

Putem facilita călătoria sacră a cuiva, dar nu o putem parcurge în locul său. Anumite lucruri constituie lianturi secrete între copil şi Dumnezeu. Le putem ghida copiilor formarea religioasă în direcţia în care ştim că ar trebui ea să se orienteze, dar nu putem stabili ce adevăruri sau experienţe îi vor atrage mai mult. Aceasta trebuie lăsată pe seama interacţiunii dintre sufletul copilului şi Sfântul Duh. Dumnezeu îi direcţionează pe calea pe care ar trebui să meargă pentru a deveni ceea ce intenţionează Domnul pentru ei.

Pagini