Creşterea copiilor

Lauda fără măsură naște copii egoiști
Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor
„Dacă profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui”
„De ce acum nu mai putem avea copii?”
Copiii seamănă fizic și duhovnicește cu părinții lor

Lauda fără măsură naște copii egoiști

Părinţii sunt primii răspunzători pentru nereuşita copiilor în viaţă, apoi învăţătorii şi profesorii. Îi laudă întruna. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aşază în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. 

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Nici sfaturile, nici disciplina, nici severitatea nu-i pot salva. Dacă părinţii nu fac nici un efort de sfinţire, dacă nu luptă, comit greşeli mari şi transmit răul care este în ei. Dacă părinţii nu duc o viaţă de sfinţenie, dacă nu vorbesc cu dragoste, răul îi face să pătimească pe aceştia prin reacţia copiilor lor.

„Dacă profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui”

De curând am învățat că cel mai bun profesor din lume este profesorul care doarme devreme. Se culcă devreme și se scoală devreme, dar care merge odihnit la catedră. Daniel Pennac spune într-o carte despre școală, că dacă „profesorul de la catedră este odihnit, se odihnește toată lumea din jurul lui”. De aia or fi nervoși copiii. Că noi nu ne prea odihnim. M-am gândit: „Ce înseamnă un suflet neodihnit în viața unui om? Înseamnă neodihna educației celuilalt”.

„De ce acum nu mai putem avea copii?”

De familiile care au mulţi copii lumea stă şi se miră, cum se pot descurca părinţii aceia de-i îmbracă, cu ce-i hrăneşte, şi cum de se descurcă cu educaţia, şcoala şi căsătoria lor! Pentru că în acea casă, împlinindu-se voia lui Dumnezeu, vine şi binecuvântarea Lui, iar Dumnezeu le uşurează sarcinile şi aduce sporurile în casă. Celor care nu au vrut decât un copil sau doi, iar pe restul i-au aruncat, Dumnezeu le înmulţeşte necazurile atât cât ar fi trebuit să se ostenească cu toţi copiii pe care i-ar fi dat Dumnezeu.

Copiii seamănă fizic și duhovnicește cu părinții lor

Când privim chipurile copiilor, nu căutăm, oare, asemănări cu trăsăturile părinţilor? Aşadar, dacă găsim că părinţii sunt singura pricină a anumitor calităţi sau neajunsuri fizice ale copiilor, ce ne împiedică să conchidem că lucrul acesta este valabil într-o anumită măsură şi pentru cele mai înalte însuşiri sufleteşti şi pentru înclinaţii?

(Video) Ioana, 7 ani: Cum pot s-o fac pe mama să nu mai țipe?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 7 mai 2020, cu Maica Siluana Vlad, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: „Dialog cu cei mici și mari”.

Cât trebuie să stea copiii la Liturghie?

În primul rând, nu este obligatoriu să duci copiii în fiecare duminică la biserică şi, în al doilea rând, aceştia pot fi duşi la biserică pe rând, o dată cu mama, iar altă dată cu tata sau cu bunicii sau naşii. În al treilea rând, copilul trebuie adus la slujbă în timpul momentului pe care el îl poate înţelege. La început e bine să fie lăsat la slujbă zece-cincisprezece minute, înainte de împărtăşanie, iar mai târziu, când va creşte (asta depinde şi de fiecare copil în parte), poate sta la slujbă de la Evanghelie până la sfârşit şi, ulterior, chiar la toată slujba. 

Să-i învățăm pe tineri ce este libertatea adevărată

Dumnezeu este însă izvorul libertăţii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Aşadar, conştiinţa, acest glas al lui Dumnezeu în om, este totodată şi glasul libertăţii în om.

Atenţie ce moştenim şi ce transmitem!

Când omul se căsătoreşte trebuie să conştientizeze ce înseamnă actul căsătoriei şi care este marea responsabilitate. Să fie foarte atent ce transmite mai departe la descendenţii săi. 

Mai mult decât sfaturile, ajută exemplul părintesc

Ca să existe dragoste în familie, trebuie mai întâi ca tatăl să o iubească pe mamă, să-i arate iubirea lui efectiv, cedând la toate părerile ei înţelepte şi jertfind judecata lui. Consecinţa acestei atitudini este ca să se odihnească mama, să îl iubească pe soţul ei şi să se comporte grijuliu faţă de copii.

Pagini