Editorialiștii Bisericii

Sănătatea este darul lui Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ea
Cei care-L iubesc pe Dumnezeu primesc putere multă și ajutor
Să ne întoarcem la viața simplă și vom avea liniște și binecuvântare
Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului
Cum să ne păstrăm sănătatea sufletului și a trupului

Sănătatea este darul lui Dumnezeu, iar noi suntem responsabili de ea

Nu este păcat să ne rugăm pentru însănătoşire. Trebuie să adăugăm, însă: „Dacă vrei, Doamne!”. Deplina supunere faţă de Dumnezeu, cu primirea supusă a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Cel bun, dă pace sufletului, şi pe Domnul Îl pleacă spre milostivire... Şi El fie că ne va însănătoşi, fie că ne va sălăşlui mângâiere în suflet, oricât de tristă ar fi situaţia.

Cei care-L iubesc pe Dumnezeu primesc putere multă și ajutor

Pe Dumnezeu nimeni nu poate să-L păgubească cu jignirile lui, nici să-L arate mai strălucitor cu doxologiile lui. Dumnezeu Îşi păstrează întotdeauna aceeaşi slavă, care nici nu se măreşte prin elogii, nici nu se micşorează prin blasfemii.

Să ne întoarcem la viața simplă și vom avea liniște și binecuvântare

Bunăstarea trupului constituie un impediment pentru minte şi suflet. Iar postul rânduit de Biserică înseamnă întoarcerea la petrece­rea din Rai şi lepădarea celor lumeşti.

Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului

Dacă te întorci de la Dumnezeu și din viața dreaptă a nevoinței, este cu neputință să pleci altundeva, decât poate numai spre pierzanie și gheenă, ca unul care te-ai predat pe sineți sfaturilor celui rău.

Cum să ne păstrăm sănătatea sufletului și a trupului

A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o! Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei.

Minciuna este arma diavolului pentru decăderea oamenilor

Începutul răutăţilor este gândul mincinos. Izvorul amăgirii de sine şi al amăgirii demonice este gândul mincinos. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte veşnică chiar în rădăcina ei – protopărinţii.

Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”

Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, în vremea când era călugăr și părinte duhovnicesc. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Mândria care se înalță la cer ne pogoară în iad

La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

Lipsa iubirii este cauza tuturor necazurilor

Nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iu­beşte, ci dăruieşte cele ale lui celui pe care-l iubeşte. Şi, bineînţeles, că mult mai mult simţim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta. Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii. 

Pagini