Editorialiștii Bisericii
 

Luptă pentru dobândirea virtuților, iar patimile se vor ofili de la sine
Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”
Să ne purtăm cu seninătate crucea duhovnicească
Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi
Dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști

Luptă pentru dobândirea virtuților, iar patimile se vor ofili de la sine

Sfântul Porfirie vedea sufletul aşa cum era în realitate, adică influenţat şi de îngeri, şi de diavoli. Nu voia ca lupta creştinului să se poarte la modul negativ, axată fiind pe dezrădăcinarea patimilor, ci voia să se poarte la modul pozitiv, presupunând numai stropirea „florilor”, având drept rezultat înflorirea lor, adică a virtuţilor îngereşti şi, în acelaşi timp, ofilirea spinilor, adică a patimilor drăceşti.

Iubește-L pe Dumnezeu fără „interese”

Scopul monahului – şi, în general, al oricărui creştin – nu este dobândirea de daruri de la Dumnezeu, ci numai iubirea Lui, ieşirea din autosuficienţă, comuniunea iubitoare cu El. Acesta era şi scopul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, în vremea când era călugăr și părinte duhovnicesc. Darurile lui Dumnezeu au urmat după aceea.

Să ne purtăm cu seninătate crucea duhovnicească

Atunci când primiţi mângâieri duhovniceşti, mulţumiţi lui Dumnezeu şi nu vă necăjiţi când acestea vă sunt luate şi când întunericul ia în stăpânire sufletele voastre.

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

Dacă am vedea chiar cu ochii noştri pe cei care greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul care greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca.

Dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști

Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic.

Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Greşeşti, prietene, când spui că nu există Dumnezeu. Mai corect ar fi dacă ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu” ‒ fiindcă vezi şi singur că ceilalţi oameni din jurul tău Îl simt pe Dumnezeu, drept care şi spun: „Există Dumnezeu”. Aşadar, treaba nu e că nu există Dumnezeu, ci că tu nu Îl ai. Greşeşti ca un orb care ar spune: „Nu există lumină pe lume”. Există lumină, lumea toată e plină de lumină ‒ însă el, sărmanul orb, nu are lumină. Dacă ar fi să vorbească drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumină”.

Să avem milă faţă de necredincioşi, nu ură

Ei n-au acea avuţie, cea mai mare dintre toate, pe care trebuie şi pot s-o aibă toţi oamenii: nu-L au pe Dumnezeu. Ca atare, trebuie să avem faţă de atei milă, nu ură.

Lipsa iubirii este cauza tuturor necazurilor

Nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iu­beşte, ci dăruieşte cele ale lui celui pe care-l iubeşte. Şi, bineînţeles, că mult mai mult simţim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta. Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii. 

Treptele pe care trebuie să pășim pentru dobândirea Duhului Sfânt

Aşadar, cercetează-te binişor: oare este în tine Duhul harului? Ia aminte pe care din aceste trepte te găseşti. Dacă pe nici una, se cuvine să te îngrijeşti mai mult de sufletul tău.

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

Pagini