Editorialiștii Bisericii

„Părinte, ce să fac, mă enervez foarte repede!”
Iubirea lui Dumnezeu iartă tot răul și răsplătește însutit tot binele
Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit
În Ortodoxie nu există drum închis
Cei care-L iubesc pe Dumnezeu primesc putere multă și ajutor

„Părinte, ce să fac, mă enervez foarte repede!”

Dumnezeu a pus mânia în noi. Ea este nervul sufletului. Este putere. Ne-a dat-o Domnul ca, prin ea, să luptăm împotriva patimilor şi a diavolului. Aceasta este întrebuinţarea corectă a mâniei. Luăm această putere de la diavol şi o dăm lui Hristos. Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!

Iubirea lui Dumnezeu iartă tot răul și răsplătește însutit tot binele

Nimic nu se pierde din toate câte au fost dăruite lui Dumnezeu, căci Domnul le dă înapoi însutit. 

Dumnezeu dă darul smereniei când găseşte sufletul pregătit

Să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună.

În Ortodoxie nu există drum închis

Nu există drum închis deoarece există duhovnicul, care are harul de a ierta. Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să se trezească. Acolo, în cadrul acestei treziri, are loc miracolul pocăinței. Pocăința se realizează prin harul divin. Trebuie doar ca noi să facem o mișcare înspre Dumnezeu și de aici încolo vine harul. Să vă mărturisiți des, să vă împărtășiți și să-i iubiți pe oameni.

Cei care-L iubesc pe Dumnezeu primesc putere multă și ajutor

Pe Dumnezeu nimeni nu poate să-L păgubească cu jignirile lui, nici să-L arate mai strălucitor cu doxologiile lui. Dumnezeu Îşi păstrează întotdeauna aceeaşi slavă, care nici nu se măreşte prin elogii, nici nu se micşorează prin blasfemii.

Ce motiv te-ar putea face să nu-l mai iubești pe aproapele tău?

Ce pricină ai putea aduce, pentru care să încetezi să-l mai iubeşti pe aproapele tău? Faptul că, pe când tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul că, pe când tu săvârşeai fapte bune în folosul lui, acela voia să te vatăme?

Unul pe altul îndemnaţi-vă spre pocăinţă!

Şi precum o bubă, cât este ascunsă şi acoperită, nu se tămăduieşte, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot aşa şi păcatul, cât este tăinuit şi ascuns, nu se iartă.

Virtutea este mai presus decât minunea!

„Sfinții sunt acei care au credință dreaptă și viață curată, chiar de nu săvârșesc semne, chiar de nu izgonesc duhurile necurate, după cum despre Sfântul Ioan, cel mai mare dintre toți cei născuți din femei, nu se pomenește nicăieri că ar fi făcut semne!”

Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră

Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.

Opt sunt gândurile din care pornesc toate răutăţile

De vrei să biruieşti mânia, câştigă-ţi blândeţe şi îndelunga răbdare şi adu-ţi aminte de câte răutăţi au făcut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos, iar Iubitorul de oameni nu Se mânia asupra lor, ci mai mult se ruga pentru ei zicând: „Părinte, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”.

Pagini