Reportaj
 

Pe urmele Sfântului Chiriac de la Tazlău
Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață
„Monahul Nicandru de la Pângărați accepta orice dojană și se smerea la toate”
Icoanele de la „Trei Ierarhi” – o vie mărturisire ortodoxă a călugărilor-pictori
Comoara Părintelui Teofil de la Pângărați

Pe urmele Sfântului Chiriac de la Tazlău

Sfântul Chiriac știa despre problema ce amenința în acea vreme pe credincioșii din Ardeal: uniația. Și fiindcă pe atunci cărțile circulau foarte greu, el, care era și sihastru, și copist, transcria cărți religioase și le trimitea celor din Ardeal, prin intermediul ciobanilor care treceau prin aceste ținuturi cu transhumanța. Ei aduceau știri Sfântului Chiriac și duceau și cărțile care se copiau aici, la Tazlău. Se spune că pe mulți i-ar fi întors astfel la dreapta credință.

Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

„Monahul Nicandru de la Pângărați accepta orice dojană și se smerea la toate”

La umbra zidului vechi din incinta Mănăstirii Pângărați odihnesc, într-un șir de morminte, rămășițele pământești ale celor ce s-au nevoit aici. Acestea sunt împodobite de flori gingașe și colorate, îngrijite cu migală. Noaptea, la crucile de lemn ce stau la căpătâi s-aprind lumânările din felinare, pâlpâind până ce se mijește de ziuă. 

Icoanele de la „Trei Ierarhi” – o vie mărturisire ortodoxă a călugărilor-pictori

Toți închinătorii Sfintei Parascheva își pleacă fruntea și cugetele Maicii Domnului și Mântuitorului pictați în Atelierul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” al Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, din cele două icoane mari, așezate în dreapta și în stânga pronaosului Catedralei Mitropolitane din Iași.

Comoara Părintelui Teofil de la Pângărați

Lacrimi şi taine. Dureri şi poate bucurii. Toate strânse în căuşul unui suflet şi îmbibate în nişte batiste, păstrate astăzi cu sfinţenie de părinţii mănăstirii: comoara vrednicului de pomenire Părintele Teofil de la Pângărați.

Rețete de brânzeturi preparate la Mănăstirea Miclăușeni

La Mănăstirea Miclăușeni, cașcavalul se prepară o dată la câteva luni, de obicei în preajma marilor sărbători: la Paști, pentru Înălțare sau Pogorârea Duhului Sfânt, la Crăciun și o dată pe vară, în preajma Adormirii Maicii Domnului. Într-o anexă a bucătăriei, maicile Emanuela și Chiriachi începuseră deja pregătirea lui.

Lumină și culoare în atelierul de pictură de la Miclăușeni

În atelierul de pictură al Mănăstirii Miclăușeni lucrează șase maici, coordonate de maica stareță, stavrofora Mihaela Stroescu. Aici se pictează îndeosebi catapetesme pentru biserici din țară și din străinătate.

Icoanele brodate de la Miclăușeni

La atelierele de la Miclăușeni, bedernițele sunt împodobite cu icoane brodate manual, un meșteșug mai greu decât pictura, după cum remarcă maica stareță, stavrofora Mihaela Stroescu. În rândurile ce urmează, vom afla cum se realizează acest tip de icoane și care este specificul atelierului de broderie şi croitorie al acestei mănăstiri.

Cum se fac prescurile la Mănăstirea Miclăușeni

„Doamne, sfântul Tău Cuvânt / Este, pe acest pământ, / Aluat pe care-l pui / În făina gândului / Să îl faci ca să dospească / Dospitura cea cerească. / Tu, Care toate le poți, / Pentru toate, pentru toți, / Pune-n mine aluat, / Să-l dospesc neîncetat / Și cuvântul Tău cel Sfânt / În covată să-l frământ / Și-n cuptorul cel de foc / Al durerilor să-l coc / Și să fac sfinte prescuri / Pentru cuminecături.”

Ceahlăul, muntele frumos al sihaștrilor

„Pe Ceahlău – nu numai la poale, ci până sus, spre vârf – s-a păstrat o veche tradiție despre viața religioasă de altădată. Avem dovada în toponimia muntelui, în mulțimea feluritelor lăcașuri de rugăciune, necontenit ridicate și îngrămădite pe el sau în jurul lui și apoi în unele obiceiuri străvechi cu caracter religios, păstrate în popor și din care se vede că muntele acesta și astăzi este socotit de localnici sfânt.”

Pagini