Reportaj

Biserica Mănăstirii Războieni, prin ochii pelerinului
Icoanele de la „Trei Ierarhi” – o vie mărturisire ortodoxă a călugărilor-pictori
Bucurie pentru familiile cu şapte şi opt copii din Protopopiatul II Iaşi
Centrul „Cuvioasa Nazaria” – un loc de liniște trupească și sufletească pentru bunicii noștri
Crucile de gheaţă din Bucovina – o tradiţie seculară

Biserica Mănăstirii Războieni, prin ochii pelerinului

Am ajuns, în miez de vară, la unul dintre cele mai tulburătoare aşezăminte monahale ale neamului românesc. Ridicată de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la două decenii de la bătălia de la Valea Albă, biserica Mănăstirii Războieni stă mărturie și astăzi, ca un mausoleu izvorât din zbuciumul unei dureroase suferinţe.

Icoanele de la „Trei Ierarhi” – o vie mărturisire ortodoxă a călugărilor-pictori

Toți închinătorii Sfintei Parascheva își pleacă fruntea și cugetele Maicii Domnului și Mântuitorului pictați în Atelierul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” al Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, din cele două icoane mari, așezate în dreapta și în stânga pronaosului Catedralei Mitropolitane din Iași.

Bucurie pentru familiile cu şapte şi opt copii din Protopopiatul II Iaşi

Am stat de vorbă cu mame care ne-au povestit despre dificultăţile, dar şi despre numeroasele bucurii izvorâte din nașterea şi creșterea a şapte sau mai mulţi copii. Cuvintele lor sunt o lecţie de viaţă în care voinţa şi credinţa se călesc în greutăţi şi descoperă ceea ce este cu adevărat important.

Centrul „Cuvioasa Nazaria” – un loc de liniște trupească și sufletească pentru bunicii noștri

Suntem născuți din iubire și pentru iubire. Suntem născuți spre a ne îngriji unii de soarta altora, spre a ne păsa, spre a mângâia, spre a ocroti. Căci viața se cere a fi ocrotită încă din pântecele mamei și până la adânci bătrâneți. La Mănăstirea Văratec, Centrul pentru persoane vârstnice „Cuvioasa Nazaria” ne amintește de grija, de atenția și de dragostea pe care este firesc să le avem față de bunicii noștri.

Crucile de gheaţă din Bucovina – o tradiţie seculară

Boboteaza, evenimentul care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, poartă ‒ pe lângă înţelesurile creştine ‒ şi caracteristicile unei sărbători populare. După ce preotul vine în ajun cu „Iordanul” sau „Chiraleisa”, în ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în cadrul slujbei de Iordan. Pregătirile pentru acest moment se fac şi astăzi, cu multă atenţie, în fiecare parohie. În satul Sasca Mare, ca şi în alte localităţi din Bucovina, sărbătoarea Bobotezei este marcată de tradiţia ridicării crucilor de gheaţă, veche de peste o sută de ani şi păstrată cu sfinţenie de oamenii acestor meleaguri.

(Video) Socializare și distracție în Tabăra de la Lețcani

„Tabăra din pridvorul satului”, organizată de către Departamentul de Misiune pentru Tineret al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei prin Asociația Tineretul Ortodox Român, filiala Iași, face verile mai frumoasa pentru tinerii din parohiile cu posibiltăți materiale reduse. 

Pe urmele Sfântului Chiriac de la Tazlău

Sfântul Chiriac știa despre problema ce amenința în acea vreme pe credincioșii din Ardeal: uniația. Și fiindcă pe atunci cărțile circulau foarte greu, el, care era și sihastru, și copist, transcria cărți religioase și le trimitea celor din Ardeal, prin intermediul ciobanilor care treceau prin aceste ținuturi cu transhumanța. Ei aduceau știri Sfântului Chiriac și duceau și cărțile care se copiau aici, la Tazlău. Se spune că pe mulți i-ar fi întors astfel la dreapta credință.

Icoana mamei - amintirile părintelui Petroniu Tănase despre cea care i-a dat viață

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

„Monahul Nicandru de la Pângărați accepta orice dojană și se smerea la toate”

La umbra zidului vechi din incinta Mănăstirii Pângărați odihnesc, într-un șir de morminte, rămășițele pământești ale celor ce s-au nevoit aici. Acestea sunt împodobite de flori gingașe și colorate, îngrijite cu migală. Noaptea, la crucile de lemn ce stau la căpătâi s-aprind lumânările din felinare, pâlpâind până ce se mijește de ziuă. 

Comoara Părintelui Teofil de la Pângărați

Lacrimi şi taine. Dureri şi poate bucurii. Toate strânse în căuşul unui suflet şi îmbibate în nişte batiste, păstrate astăzi cu sfinţenie de părinţii mănăstirii: comoara vrednicului de pomenire Părintele Teofil de la Pângărați.

Pagini