Pateric

Mitropolitului Iosif Naniescu, dăruitorul minunat al elevilor și studenților și al tuturor nevoiașilor
Lacrimile de rugăciune ale Mitropolitului Iosif Naniescu
Iosif Naniescu, canonizat de popor „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”
Sfântul Ierarh Vetranion, curajos apărător al credinţei ortodoxe
Cum a „judecat” Mitropolitul Iosif Naniescu un om care slujise ca preot, fără să fie preot

Mitropolitului Iosif Naniescu, dăruitorul minunat al elevilor și studenților și al tuturor nevoiașilor

Zilnic veneau zeci de nevoiaşi pentru a primi milă din mâinile Mitropolitului Iosif Naniescu. Pe lângă cerşetorii din oraş, el ajuta mai ales pe elevii şi studenţii săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi-i hrănea la bucătăria Mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare. Lunar venea la el pentru milă şi Barbu Lăutaru, vestitul cântăreţ din Iaşi, şi primea milă. Venea şi evreul Rubenşaft regulat, vinerea, pentru milă. Cu ajutorul Mitropolitului, şi-a învăţat fiul carte, a ajuns doctor şi s-a creştinat. Un alt evreu din Iaşi venea din trei în trei ani, numai la el, pentru ajutor. „Cu ajutorul Mitropolitului Iosif – zise el la urmă –, mi-am putut mărita cele trei fete”. Prin aceasta, păstorul cel bun imita pe Sfântul Ierarh Nicolae.

Lacrimile de rugăciune ale Mitropolitului Iosif Naniescu

Acest smerit şi vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hristos avea încă mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârşea întotdeauna cu bucurie şi cu ochii umeziţi de lacrimi. Era, de asemenea, un neîntrecut predicator şi duhovnic iscusit, căutat de multă lume pentru blândeţea şi cuvintele lui.

Iosif Naniescu, canonizat de popor „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”

Se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat. Oriunde mergea, purta cu sine un ceas de masă cu sonerie şi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În sinod, la guvern, în eparhie, în Iaşi, peste tot era cinstit şi respectat. Cea mai mare avere a sa, o bogată bibliotecă, a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte erau Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei!

Sfântul Ierarh Vetranion, curajos apărător al credinţei ortodoxe

Fericitul episcop Vetranion a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri şi mici bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. El a călăuzit în copilărie, spre nevoinţa monahală, pe tânărul Ioan Casian cu prietenul său Gherman şi tot el, probabil, a înălţat o bazilică pe cripta cu moaştele celor patru martiri de la Niculiţel, ale cărei ruine, împreună cu „martirionul”, au fost descoperite în anul 1971. În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu călugări cărturari şi teologi.

Cum a „judecat” Mitropolitul Iosif Naniescu un om care slujise ca preot, fără să fie preot

Într-o zi a venit la el un om plângând, să se mărturisească: „Înaltpreasfinţite, am slujit ca preot, fără să fiu preot. Am botezat, am spovedit, am îngropat, am slujit Sfânta Liturghie, am împărtăşit oameni. Am făcut cel mai greu păcat! Eu cred că nu mă mai iartă Dumnezeu şi mi-am pierdut sufletul”. După ce l-a spovedit, mitropolitul l-a chemat să-l hirotonescă diacon şi preot. Aşa a judecat bunul păstor ca să mântuiască un suflet de la moarte şi să nu smintească poporul cel binecredincios.

Mitropolitul Iosif Naniescu, mare binefăcător al elevilor şi studenţilor

În tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi şi studenţi de toate vârstele, fără alegere. Le dădea hrană, le plătea taxele şcolare, le dădea bani de cheltuială, susţinea studenţi din salariul său în ţară şi peste hotare. Sala de mese de lângă bucătăria mitropolitului era adevărată cantină de şcoală. La sfârşitul anului însă, fiecare era dator să-i înfăţişeze situaţia şcolară. 

Mitropolitul Iosif Naniescu mută Seminarul Teologic în casă nouă

Sub păstoria acestui devotat mitropolit, Seminarul Teologic  „Veniamin Costachi” și-a găsit în sfârșit sălaș și au fost restaurate încă două renumite ctitorii din Iaşi: Biserica Sfântul Nicolae Domnesc şi Biserica Sfinţii Trei Ierarhi. S-au înnoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri şi mănăstiri, căutând întru toate să imite pe marele său înaintaş, Veniamin Costachi. 

Mitropolitul Iosif Naniescu trăia deplin bucuria Sfintei Liturghii

Mitropolitul Iosif venea zilnic la Sfânta Liturghie, la Vecernie şi la Utrenie. Îi plăcea să asculte în biserică citirea Psaltirii şi cântarea la strană. În zilele de lucru cânta cu cântăreţii stihiri, tropare, lăudări şi altele, pe care le învăţaseră şi mirenii. Dar cel mai mult le plăcea să cânte fericirile şi cântările Sfintei Liturghii, căci Mitropolitul Iosif trăia bucuria Sfintei Liturghii.

Mitropolitul Iosif Naniescu a cucerit inimile cele mai împietrite

Cele mai alese virtuţi ale mitropolitului Iosif erau însă aceste două: sfinţenia vieţii sale şi milostenia. Cu aceste două mari virtuţi a întrecut pe toţi ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câştigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe mulţi deznădăjduiţi, a adunat în jurul său pe cei săraci şi nebăgaţi în seamă şi a tras spre Hristos pe mulţi creştini cu pilda vieţii sale.

Cum a strâns Mitropolitul Iosif Naniescu fonduri pentru terminarea Catedralei Mitropolitane din Iaşi

„Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, a răspuns hotărât mitropolitul, atunci eu îmi dau demisia din mitropolie. Poftiţi cârja!” Văzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat în aceeaşi zi fonduri băneşti cu care s-a şi început construcţia catedralei.

Pagini