Pateric

Sfânta Cuvioasă Parascheva, prietena din copilărie a Mitropolitului Iosif Naniescu
Sfânta Parascheva de la Iaşi, „cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare”
Postul, rugăciunea şi milostenia – calea spre sfinţenie a Sfintei Cuvioase Parascheva
Ieroschimonahul Onufrie Frunză a trăit o minune de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi
Sfârşitul Cuvioasei Parascheva, vestit de îngerul Domnului

Sfânta Cuvioasă Parascheva, prietena din copilărie a Mitropolitului Iosif Naniescu

În noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzându-se paraclisul, au fost cuprinse de flăcări şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo desculţ şi, văzând cum arde în foc cel mai de preţ odor al Moldovei, plângea ca un copil nemângâiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost găsite moaştele Cuvioasei Parascheva întregi şi nevătămate.

Sfânta Parascheva de la Iaşi, „cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare”

În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le aşteptau şi le întâmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pământul. Drept mulţumire, credincioşii se rugau şi înălţau câte o troiţă cu aducerea moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

Postul, rugăciunea şi milostenia – calea spre sfinţenie a Sfintei Cuvioase Parascheva

– Spune, Paraschevă, cui ai dat hainele tale cele scumpe şi frumoase cu care te-am îmbrăcat? o întreba mama ei supărată.  – Le-am dăruit lui Hristos prin mâinile copiilor săraci! răspundea fericita, cu chip luminat.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză a trăit o minune de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi

Un părinte povestea că Părintele Onufrie îi ştia gândurile, pentru că atunci când venea la sfinţia sa, primea răspunsuri la gândurile lui înainte de a le spune părintelui.

Sfârşitul Cuvioasei Parascheva, vestit de îngerul Domnului

Ajungând Cuvioasa Parascheva la vârsta de 25 de ani, într-o noapte, pe când se ruga, un înger al Domnului i-a spus: „Lasă pustia şi lăcaşul acesta şi te întoarce la Epivat, în patria ta, că acolo se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!”.

Arhidiaconul Varlaam Arghirescu, slujitor devotat al bisericii

Spuneau bătrânii că părintele Varlaam iubea aşa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toată ziua zăbovea în catedrală, aşeza veşmintele, potrivea candelele, mătura pe jos, stătea de veghe lângă moaştele Cuvioasei Parascheva. Iar când slujea, mişca toate inimile şi scotea multe lacrimi prin frumuseţea cântării. De aceea, îl cunoştea tot oraşul şi fiecare se folosea de nevoinţa lui.

Arhidiaconul Varlaam Arghirescu – o jumătate de secol în slujba oamenilor şi a bisericii

În vara anului 1942, părintele Varlaam a fost găsit dimineaţa adormit în Domnul, culcat pe masă, cu cheile catedralei sub căpătâi. Nu s-a găsit în chilia lui nici un fel de avere, decât o ladă plină cu mii de chitanţe adunate de la elevi şi studenţi pe care îi ajutase timp de o jumătate de veac. Aceasta era cea mai mare avere a părintelui Varlaam!

Să avem grijă de copiii noştri! – Episcopul Chesarie Păunescu

Copiii sunt speranţa noastră, sunt binecuvântarea lui Dumnezeu pentru întărirea familiei şi a viitorului lumii. Ei au nevoie de dragostea noastră, a părinţilor, de munca şi de jertfa noastră, spre a-i pregăti pentru viaţă, ca sa fie buni creştini şi folositori societăţii, iar noi să le servim drept exemplu de trăire.

Ieroschimonahul Nifon Ionescu – starețul care a făcut să înflorească Schitul Românesc Prodromu

Pentru bolnavi, stareţul a zidit bolniţă şi a rânduit călugări îngrijitori, iar pentru cei tineri şi cu talent a format şcoală de muzică psaltică, vestită în tot Muntele Athos, sub conducerea marelui dascăl şi protopsalt român, schimonahul Nectarie Creţu. Astfel, sub stăreţia ieroschimonahului Nifon Ionescu, Schitul Prodromu îşi trăia cea mai liniştită epocă de armonie şi înflorire duhovnicească din toată istoria sa.

În timpul Liturghiei, cu toții ne aflăm în fața Preasfintei Treimi

Să fim cu atenţie, cu mintea curată de grijile lumii şi cu mare frică de Dumnezeu, pentru că în timpul Sfintei Liturghii se jertfeşte Hristos pe Jertfelnic pentru mântuirea noastră! Mi-aduc aminte de un frate al părintelui Cleopa, anume monahul Gherasim, cu viaţă foarte aleasă, că, fiind bolnav, cerea să-l aducă fraţii cu targa la biserică, numai să nu piardă Sfânta Liturghie.

Pagini