Interviu
 

Părintele Arsenie de la Pângărați: „Fără temelia Hristos, nu ţine o familie”
Cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Moldova
„Iertarea este forma cea mai necesară de iubire”
Cum se pictează o icoană în atelierul Mănăstirii Bistrița?
„În icoană, simbolul leagă creatul cu necreatul, pământul cu cerul”

Părintele Arsenie de la Pângărați: „Fără temelia Hristos, nu ţine o familie”

Dumnezeu a unit o femeie şi un bărbat ca să se ajute unul pe altul spre urmarea lui Hristos. Să se completeze, să se înţeleagă unul pe altul. Doar când bărbatul o să-și vadă femeia cu ochii lui Hristos, atunci va şti s-o respecte. Iar când femeia își va privi bărbatul ca un cap al familiei, dacă are şi el cap pe Hristos, bineînţeles, alta va fi relaţia. 

Cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Moldova

Am poposit adesea, în genunchi, în fața lor pentru o rugăciune de taină, așezându-ne pe locul unde și voievozii au îngenuncheat cândva. Dar noi nu știam. Ne vedeam doar durerea proprie, înfiptă ca un ac sângerând în prezentul nostru. Am căutat privirea Maicii cea Înțelegătoare și mânuțele Pruncului, ce se întindeau spre noi să ne mângâie, parcă. Le-am privit chipurile cu ochi simpli, neștiutori, așteptând un răspuns. Părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița, ne vorbește despre icoanele făcătoare de minuni, cele mai cunoscute în Moldova.

„Iertarea este forma cea mai necesară de iubire”

Cerând iertarea Tatălui Ceresc, ne lipim de mila Lui, intrăm în comuniune cu harul și pregustăm fericirea după care tânjim atât de mult. De altfel, iertarea nu este decât iubire, forma cea mai necesară de iubire pentru starea noastră duhovnicească. A cincea cerere a Rugăciunii Domnești ne învață și să nu cerem socoteală celor ce ne-au greșit. Însă ce se ascunde în spatele faptului că nu putem ierta pe cineva din toată inima? Și oare ne iartă Dumnezeu greșelile atunci când noi nu ni le iertăm? Monahia Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași, ne va răspunde la aceste nedumeriri în interviul ce continuă seria celor dedicate tâlcuirii Rugăciunii Domnești.

Cum se pictează o icoană în atelierul Mănăstirii Bistrița?

„Ceea ce-mi place mie este că Părintele stareț nu mă grăbește, fiindcă sfinția sa înțelege cu adevărat ce înseamnă și ce presupune să pictezi o icoană. Dacă cineva ți-ar spune în fiecare zi: «Dar n-ai terminat-o încă?», ți-ar produce o stare de încordare și tu nu mai pui suflet și rugăciune în pictura ta. Avea Părintele Cleopa o vorbă: «Văruit pe necârpit, bogdaproste c-am gătit». Dar nu-i așa. Că nu mai scoți artă”, afirmă ieromonahul Vichentie, iconarul de la Mănăstirea Bistrița.

Patriarhul Justinian: „Este bine să mă considere părinte al lor pentru că și eu îi consider fii ai mei” - interviu cu părintele Traian Valdman

Cu chipul luminos, încadrat de camilafca albă și barba lungă patriarhală, ne privea zâmbind părintește și ne binecuvânta, fiecare având impresia că acea binecuvântare se adresează lui personal. Aveam privilegiul să-l vedem în persoană pe cel pe care îl văzusem în fotografia de pe calendarul de perete din casele creștinilor.

„În icoană, simbolul leagă creatul cu necreatul, pământul cu cerul”

„Cât timp se vor picta icoane, e imperativ ca pictorul să cunoască viața sfântului respectiv și, în momentul când îl pictează, să se gândească la viața lui și să i se roage, ca să-l ajute harul lui Dumnezeu să picteze chipul sfântului respectiv. Deci pictorul este consacrat pentru că are talent și pentru că știe teologie, iar dacă știe teologie, știe să se roage”, afirmă Părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Cine poate fi naş de botez şi în ce condiţii?

„Prin rolul lor activ în ceremonialul Botezului, naşii devin părinţi spirituali ai pruncului, născându-l pentru viaţa în Hristos, tot astfel cum părinţii cei după fire, trupeşti, l-au născut pentru viaţa biologică, trupească”.

„Cea mai fericită alegere o fac tinerii care preţuiesc calităţile spirituale”

E poate cea mai delicată alegere, aceasta a partenerului de viaţă. Chiar dacă simţi că e persoana potrivită de cum ai întâlnit-o, parcă tot nu te poţi lipsi de ajutorul Celui de Sus, pentru că, până la urmă, doar El poate garanta pe mai târziu. „Experienţa duhovnicească demonstrează că tot ceea ce este cu adevărat important în viaţa omului se dobândeşte cu credinţă, rugăciune, osteneală, dar şi cu răbdare”, spune părintele arhimandrit Constantin Chirilă, care îndrumă, zi de zi, mulţi tineri pe calea prieteniei curate, în Hristos şi cu Hristos.

Maica Iuvenalia de la Durău: „Atunci când vine ispita, mai tare roagă-te!”

„Ispitele călugărului sunt de la lume, să te-nșele, să-ți spună: «Soră, de ce stai la mănăstire?»​. Te îndeamnă să te dai cu alții în prostii. Apoi de la diavolul. Dar să nu te potrivești lor. Pune-te, roagă-te, zi Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa! Atunci când vine ispita, mai tare roagă-te! Domnul te scoate, dar te lasă să vadă dacă vrei să te mântuiești. Nu te scoate cu de-a sila. Nu! Îți dă ispite prin diavolul, să vadă dacă le rabzi”, spune Maica Iuvenalia de la Mănăstirea Durău.

„Rugăciunea inimii nu este o simplă armă împotriva diavolului. Fiți atenți! Este armă nucleară!”

Gheronda Nikon, Stareț al Chiliei „Sfântul Spiridon”, Nea Skiti, Sfântul Munte Athos ‒ „Noi spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Milostenie cine cere? Un cerșetor. Cu alte cuvinte te smerești! L-ai ars pe diavol! De aceea noi stăruim în rugăciunea inimii. Nu are nici o valoare dacă ne facem semnul Sfintei Cruci, iar noi avem înlăuntrul inimii noastre pe diavol. Nu ne mântuiește, este nefolositor. Important este să avem în mintea noastră numele lui Hristos. Este armă nucleară, iar aceasta o veți vedea în practică.”

Pagini