persecuția creștinilor

Preotul Sansala, părintele duhovnicesc al Sfântului Mare Mucenic Sava

În timpul persecuţiei regelui got Athanaric din anul 372, au fost prinşi şi chinuiţi pentru Hristos atât preotul Sansala, cât şi cântăreţul bisericii sale, Sava. Apoi, preotul fiind eliberat, iar Sava înecat în râul Buzău, la 12 aprilie 372 părintele său duhovnicesc i-a luat sfintele sale moaşte şi, cu sfatul prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, în sudul Dunării, iar de aici, în Capadocia.

Sfântul Mucenic Nichita Romanul, ars de viu în fața altarului

Văzând mai-marii goţilor credinţa şi biruinţa lui asupra păgânilor şi pornindu-se marea persecuţie a lui Athanaric împotriva creştinilor, din anul 372, Fericitul Nichita a fost prins de ostaşi în biserică, pe când slujea, şi ars de viu în faţa sfântului altar, după obiceiul goţilor, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creştini să nu jertfească unui idol al goţilor, pe care îl purtau într-o căruţă, prin sate.

Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic ‒ drumul spre sfințenie

Refuzând să urmeze credința iudaică, Sfânta Matrona a fost aspru chinuită de stăpâna ei, fiind bătută în repetate rânduri și închisă, până când sufletul ei a trecut la cele veșnice.

Sfântul Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui ‒ drumul spre sfințenie

Întors la dreapta credință după ce a primit ajutor într-un război, făcându-și semnul Sfintei Cruci, Sfântul Nicon a ajuns, călăuzit de Domnul, la episcopul Teodosie al Cizicului. Botezat și călugărit, sfântul a ocupat scaunul episcopului, în cele din urmă, și a păstorit 199 de ucenici. Cu toții au fost uciși pentru că au refuzat să se închine idolilor.

Sfântul Mucenic Codrat și cei dimpreună cu el ‒ drumul spre sfințenie

Rămas orfan de la naștere, Sfântul Codrat a fost hrănit cu rouă dulce dintr-un nor și a crescut în sălbăticie, până în adolescență. Învățând dreapta credință de la niște oameni binevoitori, a ajuns să se opună închinătorilor la idoli. Pentru acest lucru, atât el, cât și prietenii săi care refuzau să se lepede de Hristos au fost chinuiți și uciși.

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, propovăduitori şi apărători ai credinţei ortodoxe în Dacia Pontică

Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis.

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului

În marea persecuţie a lui Diocleţian din anii 304-305, Fericitul Episcop Efrem a fost prins, întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu şi a se închina idolilor. Însă, mărturisind că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304 şi i se face pomenirea la 7 martie.

Sfinții Sfințiți Mucenici Episcopi din Cherson ‒ drumul spre sfințenie

Fiind trimiși în Cherson să propovăduiască iubirea Domnului, cei șapte episcopi au întors multe suflete la dreapta credință, mâniindu-i pe cei necredincioși care i-au chinuit și ucis, pentru minunile făcute.

Sfinții 42 de mucenici din Amoreea ‒ drumul spre sfințenie

Fiind luați în sclavie de către musulmani, cei 42 de mucenici nu au cedat, vreme de șapte ani, ademenirilor și amenințărilor păgâne și nu s-au lepădat de Dumnezeu, motiv pentru care au fost uciși de sabie.

Sfinții Eutropie, Cleonic și Vasilisc ‒ drumul spre sfințenie

Și s-a făcut cutremur mare, iar sfinții erau dezlegați și nevătămați și li s-a arătat Domnul dimpreună cu îngerii și cu Sfântul Teodor, întărindu-i. Și iarăși s-a făcut cutremur, încât idolul Artemidei s-a sfărâmat în bucăți, iar glas din cer s-a auzit spunând că acel loc va fi de atunci biserică.

Pagini