persecuția creștinilor

Sfinții Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit ‒ drumul spre sfințenie

După ce încercaseră de două ori să distrugă Lavra Sfântului Sava, dar fără reușită, saracinii au atacat mănăstirea, cu gândul că vor fura bogățiile. Dar cum nu au găsit nimic de valoare, i-au chinuit și omorât pe călugării care L-au mărturisit pe Hristos până în ultima clipă.

Sfântul Mucenic Plisie și cei dimpreună cu el ‒ drumul spre sfințenie

Fiind mărturisitori de Dumnezeu în vremea când împăratul Dioclețian îi condamnase la moarte pe toți cei care nu voiau să slujească idolilor, cei opt mucenici nu au fost clintiți nici de amenințări, nici de ademeniri, ci au ales de bunăvoie să moară, decât să se lepede de Adevăr.

Sfântul Mucenic Codrat și cei dimpreună cu el ‒ drumul spre sfințenie

Rămas orfan de la naștere, Sfântul Codrat a fost hrănit cu rouă dulce dintr-un nor și a crescut în sălbăticie, până în adolescență. Învățând dreapta credință de la niște oameni binevoitori, a ajuns să se opună închinătorilor la idoli. Pentru acest lucru, atât el, cât și prietenii săi care refuzau să se lepede de Hristos au fost chinuiți și uciși.

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia ‒ drumul spre sfințenie

Pentru că au refuzat să se închine idolilor, cei 40 de mucenici au fost aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei. Pentru rugăciunile lor, apa lacului s-a încălzit, iar 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra lor. Dar una dintre cununi nu mai avea pe cine să se așeze, căci unul dintre mucenici, ieșind din apă ca să se salveze, a murit, așa că unul dintre soldați s-a aruncat și el, văzând minunea, și a mărturisit că și el este creștin.

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, propovăduitori şi apărători ai credinţei ortodoxe în Dacia Pontică

Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis.

Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem, al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului

În marea persecuţie a lui Diocleţian din anii 304-305, Fericitul Episcop Efrem a fost prins, întemniţat şi chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu şi a se închina idolilor. Însă, mărturisind că este gata să-şi dea viaţa pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i s-a tăiat capul în anul 304 şi i se face pomenirea la 7 martie.

Sfinții Sfințiți Mucenici Episcopi din Cherson ‒ drumul spre sfințenie

Fiind trimiși în Cherson să propovăduiască iubirea Domnului, cei șapte episcopi au întors multe suflete la dreapta credință, mâniindu-i pe cei necredincioși care i-au chinuit și ucis, pentru minunile făcute.

Sfinții 42 de mucenici din Amoreea ‒ drumul spre sfințenie

Fiind luați în sclavie de către musulmani, cei 42 de mucenici nu au cedat, vreme de șapte ani, ademenirilor și amenințărilor păgâne și nu s-au lepădat de Dumnezeu, motiv pentru care au fost uciși de sabie.

Sfântul Conon, grădinarul ‒ drumul spre sfințenie

Curat cu inima și iubitor de Dumnezeu, Sfântul Conon se ocupa doar de grădina sa, lucrând cu mâinile, și rugându-se. Chemat la judecată de ighemonul care dorea să-l facă să se lepede de Dumnezeu, sfântul nu a dorit să meargă, dar fiind dus cu forța, a fost chinuit până la moarte.

Sfinții Eutropie, Cleonic și Vasilisc ‒ drumul spre sfințenie

Și s-a făcut cutremur mare, iar sfinții erau dezlegați și nevătămați și li s-a arătat Domnul dimpreună cu îngerii și cu Sfântul Teodor, întărindu-i. Și iarăși s-a făcut cutremur, încât idolul Artemidei s-a sfărâmat în bucăți, iar glas din cer s-a auzit spunând că acel loc va fi de atunci biserică.

Pagini