Poezii

Crucea (poezie din 1924)
Cugetări
Rugăciunea „Tatăl nostru” în limbajul florilor
Satele...
Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Crucea (poezie din 1924)

Când seara mergem la culcare Cu crucea sfântă ne-nsemnăm. Și tot cu ea începem ziua, Când dimineața ne sculăm.

Cugetări

Viaţa cea nemuritoare Dobândim noi cei de jos Și ne facem fiii slavei Prin Lumina Lui Hristos!

Rugăciunea „Tatăl nostru” în limbajul florilor

Şi vântul porneşte Ecoul Divin, C-un freamăt pădurea Răspunde: Amin.

Satele...

Și-așa, un dor de simplitate te cuprinde... Când și cerul parcă e îmbătrânit... Doar vorba spune – Omenia nu se vinde! Și amintiți-mi – Veșnicia unde s-a născut?

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

Rugăciunea mamei pentru copilașii ei

Copilași din toată lumea, știți voi cum se roagă mama Pentru voi în orice seară? Nu știți? Sigur! N-ați luat seama. Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii Sfinte, Își rostește-n blânde șoapte rugăciunea ei fierbinte.

Pentru blândeţea și răbdarea cea nespusă a Domnului

De răbdarea Ta cea multă Blândul meu Mântuitor Toate s-au mișcat în lume Și în ceruri cu fior.

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Îți cer iertare, Doamne!

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut, Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad. În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut, Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!

„Doamne, vindecă-mă cu iertare, pe trecut pune uitare”

Drumul meu necunoscut este viața din trecut, Pe care-am trăit-o eu, depărtat de Dumnezeu.

Pagini