Poezii
 

La ce e bună tăcerea monahilor?
În liniște se aud gândurile lui Dumnezeu
Doamne, te rog, dă-mi un copil!
Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!
Cu sufletul spre Domnul am strigat

La ce e bună tăcerea monahilor?

Cuvintele pe care nu le-am spus Sunt tot atâtea trepte ce pogoară Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

În liniște se aud gândurile lui Dumnezeu

Dăruieşte-te liniştii   şi liniştea îţi va dărui   gândurile lui Dumnezeu.  

Doamne, te rog, dă-mi un copil!

Aștept cu emoție și nu disper, Credința în Tine îmi spune așa: Să fiu umil, smerit și să cer Că în toate, facă-se voia Ta.

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere, mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere. Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie, cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

Testamentul lui Ştefan cel Mare

Ştefan e mare pentru că a fost smerit. Pe cât de mic, se micşora întruna De Dumnezeu să poată fi zărit Una cu neamul pentru totdeauna.

Cu sufletul spre Domnul am strigat

Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Când spui „femeie”, spui viață și binecuvântare

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea, dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea, n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele și ce-ar fi lumea fără-acestea, și ce-ar fi viața fără ele?  

Cum facem semnul Sfintei Cruci?

Cruce, cruce, semn preasfânt, Noi cu tine ne-nchinăm Ca de relele ce sunt Noi prin Tine să scăpăm!

Rugă-n taina șoaptelor nespuse

Doamne, tinde-Ţi patrafirul peste faţa mea de lut, sufletu-mi neghiob şi slut  să-l albeşti cu tibişirul când amurgu-şi toarce firul peste-un pic de gând tăcut.

Rugăciune

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Pagini