Poezii

Călugărul
Dezlipește-te de lume
Golind inima de grijă, să o umplem de iubire
Cu Domnul la masă
Ce frumoasă-i bătrânețea

Călugărul

De vei vedea în multe rânduri Un om la muncă stând pe gânduri Privind cu ochii-n depărtare, Mereu tăcut și abătut Nu-l întreba ce cată-n zare, Că poate-i un călugar!

Dezlipește-te de lume

Roadele de fapte bune ce ni le-a lăsat Hristos Să le-aduni prin milostenii, cât trăiești, aicea, jos.

De la noi

De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă Spun toate poveştile slovei. Să nu se-nfioare de numele tău Nu-i frunză în codrii Moldovei...

Golind inima de grijă, să o umplem de iubire

Dacă El înveșmântează Buruienile-n culori, Cu ce haine minunate Va-mbrăca pe-ai Săi feciori?

Cu Domnul la masă

Tu, Domnul marelui praznic al vieții, ne dai povaţă: Cine nu ospătează singur, ci necontenit împreună cu Tine, Transfigurează orice îmbucătură în adevărata viaţă!

Ce frumoasă-i bătrânețea

Ce frumoasă-i bătrânețea, plină e de amintiri, Ea ne curățește mintea de mulțimi de poticniri. Bătrânețea este o taină pentru cel ce o înțelege Prin ea Dumnezeu nălbește sufletul de făr’delege.

„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, zic așa, în gândul meu, N-ai striga în fața mamei, să-ntristezi pe Dumnezeu. 

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Cineva mă caută prin viața mea

Cineva umblă prin viața mea delicat și smerit ca însăși suflarea așteptând să-L simt să-L aud să-L văd...

Pagini