Poezii
 

Când spui „femeie”, spui viață și binecuvântare
Cum facem semnul Sfintei Cruci?
Rugă-n taina șoaptelor nespuse
Rugăciune, de Octavian Goga
Călătorie spre Ierusalimul Ceresc

Când spui „femeie”, spui viață și binecuvântare

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea, dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea, n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele și ce-ar fi lumea fără-acestea, și ce-ar fi viața fără ele?  

Cum facem semnul Sfintei Cruci?

Cruce, cruce, semn preasfânt, Noi cu tine ne-nchinăm Ca de relele ce sunt Noi prin Tine să scăpăm!

Rugă-n taina șoaptelor nespuse

Doamne, tinde-Ţi patrafirul peste faţa mea de lut, sufletu-mi neghiob şi slut  să-l albeşti cu tibişirul când amurgu-şi toarce firul peste-un pic de gând tăcut.

Rugăciune, de Octavian Goga

Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge.

Călătorie spre Ierusalimul Ceresc

Pregătiți de-acuma să călătorim Sus, în veșnicie, la Ierusalim.

Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

Trăiești o viață – viața ta e una, numai una; oricum ar fi, tu nu uita, cum ți-o trăiești, vei câștiga ori fericirea-n veci, prin ea, ori chin pe totdeauna!…  

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu ca fiului risipitor, de pâine; ca muribundului, de tot ce-i viu: parcă e foamea-ntregii lumi în mine...

Crucea - poezie din 1924

Când seara mergem la culcare Cu crucea sfântă ne-nsemnăm. Și tot cu ea începem ziua, Când dimineața ne sculăm.

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri, Iisuse, Dar vei veni cu slavă iar la noi, Înconjurat de-apostoli, sfinți și îngeri, Când fi-va Judecata de Apoi!

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Pagini