Poezii

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț
Trăiește-ți viața cu recunoștință
Cum pot unii să trăiască fără Dumnezeu?
Golgota
„Ai vrea ca să stai mereu, sus pe muntele Ceahlău, să te rogi lui Dumnezeu”

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Trăiește-ți viața cu recunoștință

Să-I mulțumim lui Dumnezeu că este bun și îndurat, Și câte noi cerând la El, ne-a ascultat și ni le-a dat.

Cum pot unii să trăiască fără Dumnezeu?

Cum se veselesc la soare, fără Dumnezeu? Doar El a făcut lumina: Îl slăvesc mereu! Cum se bucură de lună, fără Dumnezeu? El ne-a pus făclie-n ceruri: Lui mă-nchin mereu!

De după gratii, te strig

Când gratiile ne curmau crezul Că lumea-n suferință se va regăsi, Simțeam miros de pâine caldă; miezul Pe care dragostea de mamă îl dospi.

Golgota

Te țintuim pe cruci de nedreptate Prin cuiele uciderii de frate...

„Ai vrea ca să stai mereu, sus pe muntele Ceahlău, să te rogi lui Dumnezeu”

Ceahlăule, la sânul tău, mai stau de veghe la Durău Închinători lui Dumnezeu, să scape lumea de la rău.

Cine sunt adevărații eroi?

noapte de noapte o mână de pustnici bătând metanii împing iadul înapoi...  

La Bistrița, în cuprinsuri de slavă moldave

La Bistrița, pe lespezile împăturite în ziduri, Ferecate la foalele timpului în nituri, Cu cerneală diamantină de rouă Urmașii scriu astăzi cronică nouă.

Imnul lui Constantin Brâncoveanu

Ni se cere să ne lepădăm De credinţa sângelui din vine Dar nu e haină, pruncul meu, S-o dezbraci în voie pe coline.

Maria Brâncoveanu

Lacrimi cât au fost decapitaţi N-a vărsat un licăr dintre ele Să-i ajungă până la Carpaţi Să le ţină de lumânărele.

Pagini