Poezii

Încurajat de mama sa, Ştefan cel Mare învinge în luptă
La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat
Mustrare de conștiință
Povestea crinului
Dezlipește-te de lume

Încurajat de mama sa, Ştefan cel Mare învinge în luptă

Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu! Du-te la oştire! Pentru ţară mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Povestea crinului

Floarea lui cea delicată Numai soarelui o-arată, Iar acesta îi trimite Raze blânde să-l alinte.

Dezlipește-te de lume

Roadele de fapte bune ce ni le-a lăsat Hristos Să le-aduni prin milostenii, cât trăiești, aicea, jos.

Îți cer iertare, Doamne!

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut, Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad. În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut, Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere, mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere. Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie, cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

Spre cer

O! Suflete, nu mai privi-napoi, La micul, omenescul muşuroi...

„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, zic așa, în gândul meu, N-ai striga în fața mamei, să-ntristezi pe Dumnezeu. 

Podoaba faptelor bune

De aceea-a zis Iisus ce faci bun să nu se știe; Nu le spune, că le pierzi, s-or vedea în veșnicie... Tu acum s-aduni mereu faptă după faptă bună, Și-o să te împodobești cu a Domnului cunună!

Pagini