Liturgică

Icoana Maicii Domnului „Slovenskaia”
Pregătirea pentru Taina Mărturisirii
Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor
(Audio) Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos
Icoana Maicii Domnului „Ascultătoarea” de la Mănăstirea Zografu – Athos

Icoana Maicii Domnului „Slovenskaia”

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a arătat făcătoare de minuni în ziua de 23 septembrie 1635, în satul Slovenska, din raionul Kostroma.

Pregătirea pentru Taina Mărturisirii

În cadrul Tainei Spovedaniei este necesară o pregătire a credincioșilor pentru mărturisire. Aceasta poate fi făcută credincioșilor în grup, deci o pregătire colectivă, dar și fiecăruia în parte, pregătire individuală.

Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

(Audio) Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos​ în lectura Părintelui Mircea Stoleriu.

Icoana Maicii Domnului „Ascultătoarea” de la Mănăstirea Zografu – Athos

Această icoană a Maicii Domnului se află în altarul katholikonului Mănăstirii Zografu, iar neobișnuitul nume este legat de o minune din viața Sfântului Cosma.

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Când ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu ne vine în minte slava cea mai presus de cuget, din care decurge admirația noastră față de El, adică slăvirea. Mai departe, cugetând la bunătatea și iubirea Lui față de oameni reiese recunoștința sau mulțumirea. Cugetând apoi la răutatea omenească ne putem da seama cât de mult iubește Dumnezeu pe oameni, iar a pomeni păcatele noastre în fața lui Dumnezeu este ceea ce se cheamă mărturisire.

Paharul mântuirii, element euharistic în Taina Cununiei

„Paharul mântuirii”, binecuvântat cu „binecuvântare duhovnicească”, din care gustă mirii împreună, este anticiparea euharistică (ca și pâinea din care aceștia gustă) de împărtășirea lor cu Sfintele Taine, act care se petrecea în vechime tocmai în acest moment. Gustarea din acest pahar de obște semnifică împărtășirea comună a mirilor din potirul bucuriei și al dragostei, dar și din amarul necazurilor și al încercărilor vieții, pentru care soții sunt datori să ceară izbăvire de la Domnul.

Rânduiala punerii numelui copilului nou-născut

Preotul îl binecuvântează pe prunc, făcându-i semnul Sfintei Cruci la frunte (pentru luminarea minţii şi a gândurilor), la gură (pentru sfinţirea cuvântului şi al suflării) şi la piept (pentru ferirea inimii de poftele şi de patimile trupeşti). După aceea, îi citeşte o molitfă pentru punerea numelui, care înseamnă un fel de pregătire pentru botez, dându-i numele, la cuvintele: „Să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta...”.

Rânduiala împărtășirii bolnavilor și pruncilor

Numai bolnavii, pruncii şi cei care, din binecuvântate pricini, nu pot veni la biserică sau care trebuie să fie împărtăşiţi grabnic şi în împrejurări excepţionale sunt exceptaţi de la regula generală de a se împărtăși în cadrul Sfintei Liturghii. Aceştia pot fi împărtăşiţi de preot acasă, sau în locul unde se află, cu părticele din Sfânta Împărtăşanie sfinţită în fiecare an.

Când se cântă polieleul „Robii Domnului”?

„Robii, robii Domnului. Aliluia. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul. Aliluia. Că eu am cunoscut că este mare Domnul. Aliluia…”

Pagini