Cuvinte duhovniceşti

Biruind patimile, dobândim o altă stare, paşaport pentru viaţa veşnică
Diavolul tremură pentru omul ce se duce la stareţ pentru descoperirea cugetelor
Fecioria duhovnicească este mai presus de fecioria trupească
Drumul monahului este anevoios, dar pentru aceasta el duce cu sine înalte bucurii
Dumnezeu este dispus oricând să primească pocăinţa noastră

Biruind patimile, dobândim o altă stare, paşaport pentru viaţa veşnică

Ţelul vieţii noastre stă în dezrădăcinarea patimilor şi în înlocuirea acestora prin virtuţi opuse lor.

Diavolul tremură pentru omul ce se duce la stareţ pentru descoperirea cugetelor

Cine se sfătuieşte cu Stareţul său despre aceste lucruri, acela se mântuieşte uşor, păcat doar că în timpurile noastre oamenii parcă au uitat aceste lucruri, şi mai ales cei din lume.

Fecioria duhovnicească este mai presus de fecioria trupească

„Fecioria duhovnicească poate fi dobândită de toţi, şi de cei căsătoriţi, şi de cei necăsătoriţi. Monahii care nu au fecioria duhovnicească sunt nefericiţi, căci nici nu nasc în zona firească, în zona trupească, nici nu îşi transferă existenţa în Rai.”

Drumul monahului este anevoios, dar pentru aceasta el duce cu sine înalte bucurii

La Optina vin oameni dintr-o lume care deja nu mai geme ca mai înainte, ci urlă. Vin aici, căutând mângâiere şi linişte.

Dumnezeu este dispus oricând să primească pocăinţa noastră

Cunoştinţa păcătoşeniei sale a deschis Mariei Egipteanca poarta Bisericii Învierii şi a inagurat calea propriei sale învieri spirituale.

De ce omul se plictisește la biserică?

Ca să te bucuri de slujbă trebuie să o înţelegi, dar pentru aceasta este bine ca ceea ce este mai greu de înţeles, de exemplu canoanele, să se citească mai înainte de slujbă, acasă.

De ce desfrânarea îl îndepărtează atât de mult pe om de Dumnezeu?

Persoana desfrânată are întotdeauna timp să conştientizeze gravitatea faptelor sale. Desfrâul este înfiorător prin conştientizarea păcatului înfăptuit.

Toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu

De-ar face omul toate bunătăţile şi chiar de s-ar da şi la moarte pentru apărarea dreptăţii, însă fară darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire.

Trupul şi Sângele lui Hristos ‒ hrana noastră pe calea spre Împărăţia Cerurilor

Cel care se împărtăşeşte cu vrednicie de Sfintele Taine se uneşte cu Domnul. Iar cel care are căinţă adevărată, inimă curată, frică dumnezeiască şi credinţă nezdruncinată, primeşte Trupul şi Sângele Domnului, şi în acelaşi timp, şi pe Duhul Sfânt. 

Postul şi milostenia, aripi ale rugăciunii

Milostenia trebuie să însemne orice faptă de iubire şi milostivire: să dai hrană celui flămând, să dai apă celui însetat, să-l îmbraci pe cel gol, să-l vizitezi pe cel bolnav şi întemniţat, să-l primeşti pe cel fără acoperiş, să te îngrijeşti de cel orfan etc. Dar pentru ca să fie milostenia ta adevărată, pe toate acestea toate trebuie să le faci fără să te lauzi.

Pagini