Cuvinte duhovniceşti
 

Boala poate fi o cale spre sfințenie
Credința pe care o simțim între zidurile bisericii s-o trăim oriunde ne poartă pașii
E bine să faci ce vrei, dar numai când te-ai însănătoşit sufleteşte
Cum să fac față provocărilor și dezamăgirilor vieții contemporane?
Suntem în grija și în mâna lui Dumnezeu!

Boala poate fi o cale spre sfințenie

„Aceasta este cea mai mare asceză: să te stă­pâneşti în boală şi să-I aduci lui Dumnezeu cântări de mulţumire”, învaţă Maica (Amma) Sinclitichia. Şi Părinţii laudă aceste două virtuţi rând pe rând, sub­liniind puterea pe care o au ele de a-l conduce pe bolnav până pe cele mai înalte culmi ale vieţii duhov­niceşti şi de a-i dobândi mântuirea.

Nu risipiți prea mult din timpul vostru criticând, ci mai ales folosiți timpul pentru educarea și formarea voastră

Acești copii, care acum vă privesc cu respect și cred că vă aflați la o înălțime de neapropiat, vor ajunge și ei la această înălțime, iar voi veți ajunge la înălțimea părinților voștri. Va veni momentul în care puștii care acum se minunează de voi vă vor critica și vă vor condamna. Cu măsura cu care criticați, veți fi criticați.

Credința pe care o simțim între zidurile bisericii s-o trăim oriunde ne poartă pașii

Biserica este un mediu de progres duhovnicesc, în sensul că ne dă un ideal de urmat. Cineva care ştie că există o perioadă de post sau nişte zile de post, știe că zilele acestea trebuie respectate. Dacă nu le respectă, înseamnă că pentru el nu există zilele acestea, nu ia seama la învăţătura Bisericii.

E bine să faci ce vrei, dar numai când te-ai însănătoşit sufleteşte

Când ai renunţat la credinţa în Dumnezeu, sau poate nu ai avut niciodată credinţă, când nu ai credinţă în Dumnezeu, te simţi liber să faci ce ţi se pare ţie. Chiar dacă toată lumea din lumea asta, câţi i-am întâlnit, câţi ar fi aici de faţă, ar umbla cum nu se cuvine, eu tot cum se cuvine aş umbla! Aşa trebuie să gândească fiecare om care crede în Dumnezeu!

Cum să fac față provocărilor și dezamăgirilor vieții contemporane?

Poate că fiecare dintre noi ar trebui să-şi însuşească şi să practice rugăciunea lui Iisus, atât cât îi stă în putinţă, aceasta învăţându-ne cum să ne rânduim întreaga viaţă duhovnicească: când să vorbim şi când să nu vorbim, când să ne rugăm şi când să ne întrerupem rugăciunea pentru a veni în ajutorul aproapelui nostru.

Suntem în grija și în mâna lui Dumnezeu!

Cine ar putea să spună mai bine despre existenţa noastră decât mama noastră în care ne-am alcătuit?! Dar lucrurile s-au petrecut, într-un fel, mai presus de ea; ea a fost pur şi simplu asistentă la ceea ce s-a petrecut cu voia lui Dumnezeu, după legile firii, în existenţa ei pentru existenţa noastră. 

„Avem nevoie să învățăm tăcerea. Ea este începutul rugăciunii”

Tăcerea este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu.

Noi, oamenii, avem trei feluri de a purta crucea

Cea mai ușoară cruce este cea purtată cu credință și nădejde. Cel mai ușor martiriu este cel pe care-l răbdăm cu aripile credinței și ale nădejdii.

Maica Domnului nu uită pe nimeni dintre cei care i se roagă

Să ne rugăm ca Maica Domnului să ne trimită şi nouă, celor afundaţi în patimi şi păcate, bucuria ei neaşteptată, să înmoaie inimile noastre şi să le umple de smerenie şi dragoste faţă de aproapele.

Ce pot face pentru a dobândi mântuirea?

Ocupă-te de copii, fă munca pe care o ai de făcut aşa de conştiincios încât să-L bucuri pe Dumnezeu, şi e de ajuns, nu trebuie să născoceşti nimic.

Pagini