Cuvinte duhovniceşti

Încercările îi apropie pe oameni de Dumnezeu
Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos
Postul se trăiește cu bucurie
Pofta pentru hrana duhovnicească taie inima de la cele pământeşti
Dreptatea dumnezeiască și cea omenească

Încercările îi apropie pe oameni de Dumnezeu

Pocăinţă şi mărturisire, de acestea este trebuinţă astăzi. Eu recomand mereu pocăinţă şi mărturisire, ca diavolul să-şi piardă drepturile şi să se taie influenţele exteri­oare demonice.

Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos

Atunci când omul nu trece prin nicio încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu.

Postul se trăiește cu bucurie

Prin post, omul îşi arată intenţia sa cea bună. Face, din mărime de suflet, o asceză, iar Dumnezeu îl ajută.

Pofta pentru hrana duhovnicească taie inima de la cele pământeşti

Pe cei care nu-şi înfrânează inima lor de la dorinţele materiale, nu de la cele absolut necesare – aici nu încape cuvânt pentru dorinţele trupeşti – şi nu-şi adună mintea lor în inimă, ca să le dea împreunate lui Dumnezeu, ci le lasă nestăpânite, îndoită nefericire îi aşteaptă. 

Dreptatea dumnezeiască și cea omenească

Dreptatea dumnezeiască este să faci ceea ce îl odihnește pe aproapele tău. Să dai cele bune și să ții cele stricate. Să dai pe cele mai multe și să le ții pe cele mai puține.

Să nu facem lucrurile Domnului cu lenevire

Altceva este atunci când cineva are dispoziţie să postească, dar nu poate, pentru că, dacă nu mănâncă, îi tremură picioarele, cade jos – adică nu-l ajută trupul, sănătatea sa etc. – şi altceva este să ai putere şi să nu posteşti.

Să iubești înseamnă să împărtășești și bucuria, dar și durerea

Mai întâi trebuie ca durerea celuilalt să o faci durerea ta şi după aceea să faci rugăciune din inimă. Celui care suferă nu trebuie să-i spui multe cuvinte, nici să-l dăscăleşti. Înţelege că te doa­re pentru el şi astfel se foloseşte. Durerea este totul. Dacă ne doare pentru ceilalţi, atunci uităm de noi în­ şine şi de problemele noastre.

Să facem din rugăciune veşmânt sufletului

De aceea ne rugăm: „Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi şi lumea Ta”. A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veşnicia. Când trupul stă să moară, strigătul „Iisuse Hristoase” devine veşmântul sufletului.

Credinţa pătrunde în adâncimi inaccesibile raţiunii

Misterul Treimii rămâne necuprins până la sfârşit, căci el depăşeşte puterea înţelegerii noastre şi facultăţile naturii noastre create. Şi totuşi, necuprins şi ascuns, el ni se revelează neîncetat în mod „existenţial” prin credinţă şi prin viaţa dusă în credinţă, ca izvorul nesecat al Vieţii veşnice. 

Rugăciunea inimii uneşte pe deplin omul cu Hristos

În năzuinţa noastră de a face din cuvântul Evangheliei substanţa întregii noastre existenţe, suntem eliberaţi prin puterea lui Dumnezeu de sub stăpânirea patimilor. Iisus este singurul Mântuitor în adevăratul sens al cuvântului.

Pagini