Cuvinte duhovniceşti

Statornicia învinge ispitele
Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari
Când suntem înconjurați de prieteni?
Darul recunoştinţei şi al mulţumirii
Când ți se împlinesc dorințele, adu-ți aminte să mulțumești!

Statornicia învinge ispitele

Trudesc pe cel ce mă trudeşte pe mine, că, odihnit fiind, acela mă sfătuieşte spre călătorie.

Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari

Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredinţă, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, şi cine nu le are?!

Când suntem înconjurați de prieteni?

Preţuirea şi slava omenească vin ca urmare a bunăstării, ca umbra după soare.

Darul recunoştinţei şi al mulţumirii

În fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenorocire, la sănătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoştinţei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. 

Când ți se împlinesc dorințele, adu-ți aminte să mulțumești!

Dintre cei zece leproși primitori de milă, adică vindecați, doar unul se întoarce la picioarele lui Iisus și spune: Mulțumesc! Și acesta era de alt neam. El devine un alt om, ceilalți nouă niște chinuiți, după slovele Sfântului Ioan Gură de Aur, „fiind torturați cei care, împlinindu-li-se dorința, rămân lipsiți de mulțumire”.​

Cinci căi către pocăință

Mai bine este omului primindu-şi folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toţi, decât să se vatăme din făţărnicie, deşi este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâţi de oameni fără dreptate îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiţi îi va defăima.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Acum să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulţumim zilnic şi în fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această mare poruncă? Căci şi Sfântul Apostol Pavel ne porunceşte, zicând: „Pentru toate mulţumiţi!” (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20).

Iubirea de argint aduce cu ea întotdeauna pizma

Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor. Dar ce poate să facă celor neagonisitori? Nimic. Să le ardă ogoarele? Nu le au. Să le strice animalele? Dar nu au nici din acestea. Să se atingă de cei dragi? Dar și de la aceștia și-au luat rămas bun demult. Așadar, neagonisirea este cea mai mare pedeapsă împotriva vrăjmașului și comoară de mult preț a sufletului.

Noi, creștinii, adesea suferim de surzenie duhovnicească

Orice creştin trebuie să se străduiască şi să se roage pentru ca auzul lăuntric al sufletului său să fie deschis – căci aici este începutul întoarcerii, al adevăratei pocăinţe, ca şi al mântuirii.

De vei greşi doar cu un picior

Precum o pasăre, chiar dacă nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus laţul, aşa şi noi, prin viaţă şi prin credinţa cea rea, cădem în stăpânirea diavolului.

Pagini