Cuvinte duhovnicești

Griji, griji și numai griji
Cea mai mare fiară este sinea noastră
Să luăm aminte să nu osândim și să avem înaintea ochilor noștri pe „Rugați-vă neîncetat”
Criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea
În viața duhovnicească este nevoie de povățuitor

Griji, griji și numai griji

Oamenii cu credință au griji mici, însă cei fără credință au griji mari; căci oamenii care simt prezența lui Dumnezeu în viața lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu și trec toate greutățile și grijile lor Celui Atotputenic.

Cea mai mare fiară este sinea noastră

Dacă am vedea ce izbucnește din noi și ce gândește mintea noastră, atunci am conștientiza că suntem mereu vinovați față de Dumnezeu și că-L mâhnim neîncetat.

Să luăm aminte să nu osândim și să avem înaintea ochilor noștri pe „Rugați-vă neîncetat”

Osândirea este cel mai mare păcat, care ne desparte de Dumnezeu. De îndată ce ne vine în minte, s-o coborâm în iad și să spunem: „Vino să te duc la viermele cel neadormit! Vino să te duc în întunericul cel gros, în focul cel veșnic! Ia să ne punem degetele în foc…”.

Criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea

Ați observat, atunci când se citesc Evangheliile, cum repetă mereu Dumnezeu: Iubiți-vă! Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul… Să vă iubiți cum v-am iubit Eu! «Să vă iubiți!»

În viața duhovnicească este nevoie de povățuitor

Este absolut necesar ca orice credincios să aibă duhovnic, care îl va povățui cu sfaturile lui și îl va ajuta prin Taina Mărturisirii.

Inimile fiilor oamenilor sunt descoperite înaintea Domnului

Păcătosul se tot gândește că nimeni nu îl vede și, ascunzându-se de ochii oamenilor prin întunericul nopții sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni.

Cel care se nevoiește Îl va vedea pe Dumnezeu în sufletul său

Cel care se nevoiește va vedea mărețiile lui Dumnezeu și va spune: „La mine ai venit, Hristoase al meu? La mine, vasul cel necurat, ai venit să Te sălășluiești? În inima mea cea murdară? Unde este podoaba? Unde este străduința mea pentru împodobirea sufletului meu, ca să vii și să Te sălășluiești în el?”.

Setea și foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete și o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Nu cu orice însetare putem veni la Domnul, ci numai însetând după mântuire

Sfânta Biserică, în cântările ei din această zi, ne atrage cu deosebire atenția asupra acestui moment și ni-L înfățișează pe Domnul, Care ne cheamă: „Cel ce însetează să vină la Mine și să bea” – așteptând ca și noi, asemenea samarinencei, să ne adresăm Lui, implorându-L: „Dă-ne, Doamne, această apă a Ta!”.

Apa care potolește setea și „apa cea vie”

Așa cum apa îți dăruiește un fel de întremare trupească, și simțim aceasta de câte ori ne este sete și bem apă, că se întâmplă ceva, o schimbare înlăuntrul nostru, tot așa este și cu „apa cea vie”, cu învățătura Mântuitorului, cu harul lui Dumnezeu care schimbă spre bine viața noastră.

Pagini