Cuvinte duhovniceşti
 

Mucenița care ne învață înțelesul cuvintelor: „puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”
Trupurile noastre sunt vase ale Duhului Sfânt – să le acordăm prețuirea cuvenită
Hristos trăiește în noi prin Dumnezeiasca Liturghie
Tu cum te-ai îndrăgostit de Dumnezeu?
Părintele Rafail Noica ‒ „M-am născut când l-am cunoscut pe Părintele Sofronie, toată viața mea dinainte a fost un întuneric, o orbecăială”

Mucenița care ne învață înțelesul cuvintelor: „puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”

Prin pătimirea sa, Blandina se identifică cu Hristos: nu mai trăieşte ea, ci Hristos trăieşte în ea. Această realitate este percepută, desigur, doar de cei care pătimesc la rândul lor în arenă, cei care şi-au luat cu adevărat crucea. Cei din amfiteatru au văzut „spectacolul” de-a dreptul diferit, deşi unii vor fi fost răscoliţi să reflecteze la mărturia pe care ea o aducea.

Trupurile noastre sunt vase ale Duhului Sfânt – să le acordăm prețuirea cuvenită

Noi știm, și din Scripturi și din propria experiență, că acest trup biologic nu poate răbda focul cereștii iubiri ce ne atrage către Dumnezeul Iubirii fără-de-început.

Hristos trăiește în noi prin Dumnezeiasca Liturghie

Dumnezeiasca Liturghie este firul în care îl cunoaştem pe Dumnezeu şi felul în care ni Se face nouă cunoscut Dumnezeu.

Tu cum te-ai îndrăgostit de Dumnezeu?

Adeseori, cea mai mică deschidere a inimii este de ajuns ca Dumnezeu să intre înlăuntrul omului și să i Se descopere.

Părintele Rafail Noica ‒ „M-am născut când l-am cunoscut pe Părintele Sofronie, toată viața mea dinainte a fost un întuneric, o orbecăială”

Dumnezeu, când ne dă porunca smereniei, nu este ca El să poruncească ținând cizma Lui pe capul nostru ‒ că dacă nu ascultăm, ne mănâncă bau-bau ‒, ci ne învață să fim ca El, să nu pierdem viața veșnică din greșeală. Sfântul Siluan spunea că și pentru cel mai mic gând necuvios se retrage harul și nici nu-ți dai seama când a plecat, iar el ca să recâștige harul trebuia să treacă prin procedeul învățat de la Însuși Hristos: iarăși să se arunce în iad, iarăși să îi poată da prilej harului lui Dumnezeu să-l umple de dragostea Sa. Pentru că așa de ușor te poți obrăznici cu Dumnezeu, așa de ușor poți pierde harul pe care nici nu-ți dai seama că îl aveai!...

„Doar dragostea smerită este dragoste cu adevărat”

Sfântul Siluan i-a spus Părintelui Sofronie Saharov că „Singura mare este smerenia, pentru că mândria împiedică dragostea”. Simțea Părintele Sofronie că în acest cuvânt se cuprinde toată istoria Bisericii și a omenirii și că în acest cuvânt al Sfântului Siluan putea să trăiască în mod esențial tot ce i-ar fi dat toată teologia sau citirea Sfinților Părinți și tot restul.

O chemare și o moștenire – darurile lui Hristos pentru creștini

Domnul nostru, cu puțin mai înainte de vinderea Lui, când a spălat picioarele ucenicilor, i-a îndemnat să imite smerenia Lui. Întruparea Domnului nostru ne-a arătat ambele ethosuri, dumnezeiesc și omenesc, în toată desăvârșirea lor și iată cum omul, prin toate mijloacele, omenești și dumnezeiești, devine desăvârșit în acord cu cerința dumnezeiască: „Fiți sfinți, că și Eu sunt sfânt”. 

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

De ce îngăduie Dumnezeu să trecem prin necazuri?

Prin lucrarea lui Dumnezeu, o balenă l-a înghiţit pe Iona, nu pentru a-l ucide, ci pentru ca lui Iona să i se ofere un prilej de a învăţa. Prin faptul că a stat în burta balenei timp de trei zile şi trei nopţi, fiind apoi aruncat afară de aceasta în chip neaşteptat, Iona a conştientizat că este un slujitor al Domnului, Care a făcut cerul şi pământul. Tot astfel, sugerează Sfântul Irineu, atunci când a pregătit dinainte planul de mântuire pus în lucrare de Domnul prin semnul lui Iona, Dumnezeu a îngăduit neamului omenesc să fie înghiţit de chitul cel mare dintru început.

Dacă fac rugăciune pentru cineva, deşi el nu cere ajutor, se va folosi?

De obicei, dacă un om cere aju­tor cu toată inima sa şi spune cu smerenie: „Părinte, roagă-te şi pentru mine!”, îţi răneşte inima şi nu-l mai poţi uita. În timp ce dacă spune în mod superficial: „Fă şi pentru mine vreo rugăciune...”, ca şi cum ar spu­ne „Hai, sănătate!”, cum să-ţi aduci aminte de el? Este bine ca „telefonul nostru fără fir” (n.r. ‒ așa numea Sfântul Paisie rugăciunea către Dumnezeu) să lucre­ze mereu, pentru a putea să ajute pe toţi oamenii care cer ajutor.

Pagini