Cuvinte duhovniceşti

Pe cât de tare doare lipsa harului dumnezeiesc, pe atât de imensă e bucuria regăsirii lui
Văzând Dumnezeu rugăciunile lor împletite cu post, Şi-a întors iarăşi faţa Sa spre ei şi i-a iertat
Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu
Aceleaşi cugete aduc împreună şi moartea şi viaţa
De ce îngăduie Dumnezeu să trecem prin necazuri?

Pe cât de tare doare lipsa harului dumnezeiesc, pe atât de imensă e bucuria regăsirii lui

Lucrul cel important este să păzim poruncile lui Hristos şi astfel venim la îndumne­zeire şi la lumină. După frângerea inimii, simţământul pocăinţei şi plâns, imediat urmează şi bucuria.

Văzând Dumnezeu rugăciunile lor împletite cu post, Şi-a întors iarăşi faţa Sa spre ei şi i-a iertat

„Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu jelanie.”

Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu

Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

Aceleaşi cugete aduc împreună şi moartea şi viaţa

Celor care le primesc le provoacă moartea, iar celor ce le resping şi le războiesc le dăruiesc viaţa şi le cresc răsplata în ceruri.

De ce îngăduie Dumnezeu să trecem prin necazuri?

Prin lucrarea lui Dumnezeu, o balenă l-a înghiţit pe Iona, nu pentru a-l ucide, ci pentru ca lui Iona să i se ofere un prilej de a învăţa.

Cum să înaintăm în viața duhovnicească

Este mai bine să fim mai jos, dar în pace, decât mai înalţi, dar în tulburare.

Felurile pocăinței omului și puterea ei de a-L face pe Dumnezeu să-Și revoce hotărârile

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup.

Zâmbetul Maicii Domnului mi-a readus pacea

S-o iubim mult pe Maica Domnului. Să vă rugaţi ei cu metanierul, să citiţi în fiecare zi Paraclisul ei şi ne va duce pe toate în Rai.

Maica Domnului – Apărătoarea Sfântului Munte Athos

Ce altceva au fost apostolii decât asceţi călători? Întreaga lume a fost mănăstirea lor; dar în această mare mănăstire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile şi viforele ei nu avea intrare, înăuntrul inimilor lor, ca în nişte chilii zăvorâte, ei păstrau adevărul şi libertatea, seninătatea şi bucuria, în aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de viaţă Făcător. De aceea şi puteau să ţină piept fără să se teamă pe întunecatul câmp de luptă al lumii.

Ascultarea cu discernământ – rodul ascultării oarbe

A mers stareţul la un începător şi i-a spus: „Cântă un cântec lumesc”. „Să fie binecuvântat!”, a spus acela şi a cântat. Apoi a mers la altul care era de zece-cincisprezece ani călugăr şi i-a spus şi aceluia: „Cântă un cântec lumesc”. Însă acela a spus: „Iertaţi”, şi nu a cântat. Amândoi au făcut bine.

Pagini