Cuvinte duhovniceşti

Unii doar cred că fac cinste Bisericii
„Biserică, cum ne poţi mângâia?”
Ce putem face în ultimele ore din viața aceasta?
Revoltă-te împotriva răutății din tine – și abia apoi împotriva lumii
Viața oamenilor pesimiști – o nesfârșită suferinţă

Unii doar cred că fac cinste Bisericii

Biserica nu simte nici o bucurie când cei care stau în primele rânduri ies în evidenţă cântând Heruvicul şi rostind Crezul, dar sunt prezenţi în biserică doar cu trupul, iar cu mintea sunt în altă parte. Sunt oameni care cred că „aduc cinste” Bisericii prin faptul că o vizitează.

„Biserică, cum ne poţi mângâia?”

Biserica se bazează pe date incontestabile, iar aceia care socotesc că odată cu trecerea timpului Biserica devine mai săracă şi mai lipsită de putere se înşală enorm. Biserica nu slăbeşte, ci dimpotrivă, cu fiecare zi devine mai bogată şi mai puternică. Se îmbogăţeşte, se întăreşte cu mulţimea noilor evenimente, a noilor dovezi de biruinţă a binelui faţă de rău. Biserica lui Hristos creşte.

Ce putem face în ultimele ore din viața aceasta?

Toate zilele noastre pe pământ sunt zilele dinaintea morţii noastre. Şi din acest motiv profeţii şi învăţătorii credinţei şi ai bunătăţii, în chip neostenit, îi chemau la pocăinţă pe toţi oamenii, indiferent de locul pe care-l aveau în viaţă şi indiferent de vârstă. Îi chemau şi pe cei vârstnici şi pe cei tineri, şi pe cei bolnavi şi pe cei sănătoşi, şi pe cei puternici şi pe cei lipsiţi de putere. 

Revoltă-te împotriva răutății din tine – și abia apoi împotriva lumii

Revoltă-te, prietene, mai întâi împotriva ta, împotriva lipsei de sare din tine şi apoi revoltă-te împotriva lumii. Îmi zici, prietene, că „oamenii sunt vicleni”, că „sunt adulteri”, că „sunt ucigaşi”. De sute de ori te revolţi împotriva păcatelor altor oameni. Revoltă-te însă mai întâi împotriva păcatelor tale, iar apoi te vei putea revolta şi împotriva păcatelor altora, cu mai multă putere şi dreptate.

Viața oamenilor pesimiști – o nesfârșită suferinţă

Când omul dăruieşte ceea ce iubeşte, atunci se jertfeşte; iar când dă ceea ce urăşte, nu se jertfeşte, ci „aruncă”. Pesimistul nu poate preţui viaţa, deoarece i se pare că nu are sens şi este lipsită de bucurie. Pentru un astfel de om, viaţa este stupiditate, durere, nesăbuinţă, tristeţe şi, astfel, nu o poate preţui. În cele din urmă, pesimistul nu poate suporta viaţa, din aceleaşi motive pentru care nu o poate iubi.

Credinţa în Dumnezeu este mai uşoară decât necredinţa

Cel care săvârşeşte nedreptate mănâncă, dar niciodată nu se satură; jefuieşte şi răpeşte, dar niciodată nu are îndeajuns. Se răzbună, dar nu e mulţumit. Urăşte pe Dumnezeu şi pe oameni, dar nu e fericit. Şi după ce dobândeşte pe pământ ceea ce-şi doreşte, cade şi se prăbuşeşte.

Cum îl iubește Dumnezeu pe om?

Dacă mama nu şi-ar iubi copilul, ar putea copilul să-şi iubească mama? Dacă Dumnezeu nu l-ar iubi pe om, ar putea omul să-L iubească pe Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu dintru început, înaintea omului, îl iubeşte pe om. De acolo izvorăşte firescul iubirii omului faţă de Dumnezeu.

Fără icoană nu există Ortodoxie

Icoana are valoare numai pentru cine o vede. Cei ce nu văd icoana ştiu doar că ea este un obiect sfinţit, că este pusă acolo spre sfinţire, şi o cinstesc fără a avea însă impresia pe care o are cel ce vede icoana.

Ortodoxia – credință pecetluită cu sânge

Iubiţii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocşi şi, în general, nu cunoaştem înălţimea, profunzimea, lărgimea Ortodoxiei. Va trebui să o vedem în toată sfinţenia ei.

Diferența dintre regret și pocăință

Pocăința nu înseamnă doar să înțelegi greșeala din trecut, ci și să începi procesul de schimbare.

Pagini