În anul 1921 a intrat in viata monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie. In anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar in anul l947, preot, fiind pentru puţin timp egumen la schitul de metanie. În toamna aceluiaşi an se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obşti, pana la sfârşitul vieţii sale. Între anii 1972 - l985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria, fiind bolnav, până s-a mutat la Domnul, în noaptea de 18 octombrie 1990.

Deşi Părintele Paisie nu a fost un om al cuvântului scris, de la Sfinţia Sa au rămas o serie de ziceri, cuvinte, scrisori, care au fost publicate în mai multe volume sau în reviste ca : „Părintele Paisie Duhovnicul” - volum de ziceri, apoftegme şi relatări editat de Părintele Ioanichie Bălan apărut la Editura Trinitas în anul 1993, „Părintele Paisie de la Sihla” - volum apãrut la Editura Bizantină, „Viaţa îmbunătăţită a unor monahi necunoscuţi nouă”- publicat în revista Scara.

Texte despre Părintele Paisie a publicat maica Gorgonia, „Îmi aduc cu drag aminte de minunatul meu Părinte Paisie”, în revista de spiritualitate monahală Epifania, în interviul cu Horia-Roman Patapievici în "Alfa și Omega", intitulat „Mireasma Ortodoxiei”, precum şi în multe alte articole.    

(Sursa: reintregirea.ro)