Raportul, realizat de EuropaColon şi asociaţiile de pacienţi membre din Belgia, Bosnia, Cipru, Finlanda, Republica Cehă, Germania, Olanda, Ungaria, Lituania, Macedonia, Portugalia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Marea Britanie, identifică diferenţe majore în ceea ce priveşte accesul la tratament şi inegalităţi majore în îngrijirile de sănătate, între statele membre ale Uniunii Europene. Documentul prezintă o serie de recomandări ce se bazează pe modalităţile în care sunt trataţi pacienţii cu cancer colorectal în Europa.

Documentul face o serie de recomandări ce trebuie implementate rapid şi eficient, cu scopul de a promova o nouă abordare a prevenţiei, diagnosticului precoce şi tratamentului cancerului colorectal.

Astfel, fiecare stat membru trebuie să dezvolte o strategie naţională în domeniul oncologiei care să includă prevenţia şi tratamentul cancerului colorectal, să înfiinţeze un registru naţional de cancer care să publice anual statistici relevante pentru managementul bolii, să aibă strategii publice menite să reducă incidenţa cancerului şi să deruleze campanii de informare care să prezinte factorii de risc şi să evidenţieze importanţa prevenţiei. Mai mult decât atât, fiecare ţară trebuie să implementeze programe de screening pentru cancerul colorectal, în conformitate cu recomandările europene.

Pentru managementul pacienţilor cu boală avansată se recomandă existenţa unor centre de excelenţă în tratarea cancerului colorectal, care să fie la dispoziţia pacienţilor şi care să fie incluse într-o reţea europeană. Mai mult decât atât, pacienţii trebuie să aibă la dispoziţie toate informaţiile legate de tratamentele disponibile.

În România, 5.200 de români mor anual de cancer colorectal.

Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România atrage atenţia asupra faptului că, în ţara noastră, pacienţii cu cancer colorectal, pe lângă faptul că sunt diagnosticaţi tardiv, mai au şi neşansa de a nu găsi tratamentele necesare bolii, acestea lipsind de pe piaţa românească.

În cele mai multe cazuri, pacienţii care au nevoie de tratamente de ultimă generaţie sunt puşi pe o listă de aşteptare până când autorităţile găsesc fondurile necesare tratamentului lor.

Mai mult decât atât, există posibilitatea ca medicamentele de care aceşti pacienţi au nevoie să nu fie accesibile, deoarece în România nu au mai fost actualizate de aproape 5 ani listele de medicamente gratuite şi compensate.