Un sondaj Angus Reid, publicat joi, 11 noiembrie 2010, constată că 67% dintre cei 2015 respondenți adulți sprijină în mod direct legalizarea eutanasiei în Marea Britanie.

55% afirmă că părinții care își "ajută copilul bolnav să moară, nu trebuie să fie pedepsiți".

58% consideră că "oamenii care ajută o persoană să se sinucidă nu ar trebui să fie urmăriți penal".

83% afirmă că eutanasia ar oferi oamenilor suferinzi "oportunitatea de a li se ușura durerea".
77% consideră "trebuie stabilite directive clare" medicilor, privind deciziile de incetare a vieții.

Doar 30% susțin că legalizarea eutanasiei ar "emite mesajul că viețile celor bolnavi sau cu handicap sunt mai puțin valoroase".

Britanicii sunt egal împărțiți în ce privește întrebarea dacă legalizarea eutanasiei ar lăsa persoanele vulnerabile, "fără o protecție legală suficientă": 43% fiind de acord cu asta, iar 42% în dezacord.

Cu toate acestea, într-o scrisoare adresată Publicației britanice The Herald, săptămâna trecuta, militanta britanică pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, Alison Davis, care aparține grupului drepturilor persoanelor cu dizabilități No Less Human, ea insăși cu handicap, a declarat că propaganda mișcării eutanasiei reprezintă dezumanizarea persoanelor cu handicap și a celor bolnave, concentrându-se doar pe suferința lor, și ignorându-le ca oameni.

Referindu-se la cazul său, Davis a spus că o persoană cu handicap care trăiește dincolo de previziunile medicilor îsi poate folosi experiențele și cunoștințele pentru a-i ajuta și pe alții, chiar mai vulnerabili decât ea însăși, să trăiască și să aibă o viață mai bună. Chiar si ea trăiește astfel de 15 ani și este încă în viață, chiar mai hotărâtă ca niciodată să trăiască indiferent de ce i-ar mai răpi viața.

"Ființele umane sunt slabe, viața poate fi bună chiar și cu dureri mari, iar nimeni nu știe când prognozele medicilor sunt greșite“.

Ea a mai numit "pură nebunie" să propui sinuciderea asistată juridic, pentru persoanele cu handicap, dar să cheltuiești fonduri publice pentru programele de prevenire a sinuciderii.

"Dacă aș fi murit acum 25 de ani, mi-aș fi pierdut cei mai buni ani din viață“, încheie ea