Ieşenii sunt aşteptaţi, în această seară, de la ora 17:00, să participe la hramul Bisericii "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava". Slujba Vecerniei unită cu Litia va fi oficiată de pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2, alături de un sobor de preoţi. "Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne-am organizat la acest hram şi din punct de vedere filantropic, pentru a oferi pachete cu alimente celor nevoiaşi. Activitatea social-filantropică este posibilă prin implicarea Consiliului parohial şi a Comitetului parohial. În cadrul slujbelor dedicate hramului vom îndrepta rugăciuni către patronul parohiei noastre, la care avem multă evlavie şi căruia ne rugăm să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi toţi", a spus pr. paroh Ioan Leonte.

Parohia Nicoriţă întreţine un parteneriat cu Grădiniţa nr. 6, astfel că, la finalul slujbei de mâine, copiii vor susţine un program artistic. Un alt parteneriat al parohiei a fost încheiat cu Liceul "Al. I. Cuza" din Tătăraşi. Părintele paroh Ioan Leonte a susţinut, de mai multe ori, la acest liceu, teme referitoare la problemele tinerilor. De cealaltă parte, liceenii au sprijinit acţiunile filantropice ale parohiei.

Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au poposit aici în anul 1402

Istoria Bisericii Nicoriţă începe odată cu sosirea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În drumul lor, de la Cetatea Albă la Suceava, în anul 1402, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au poposit o vreme aici. Întâi fuseseră întâmpinate de mitropolitul Moldovei în locul numit Poiana Vlădicăi, Vlădicenii de astăzi, unde a şi fost ridicată o mănăstire. Hatmanul Nicoară, cumnat al domnitorului Miron Barnovski, a zidit actuala biserică din piatră şi cărămidă, în stil moldovenesc. Mai întâi a fost mănăstire. Miron Barnovschi a înzestrat-o cu pământ, iazuri şi sate, la dezvoltarea ei contribuind şi alţi domnitori ai vremii. După secularizarea averilor mănăstireşti de la 1864, biserica a fost transformată în biserică de parohie, aşa cum a rămas până astăzi. Altarul bisericii este o calotă în sfert de sferă, cu turlă înaltă pe naos. Cea de-a doua turlă de pe pridvor i-a fost adăugată în secolul al XIX-lea, atunci când a fost renovată. Construită, la început, cu pridvor deschis, Bisericii Nicoriţă i s-a închis pridvorul în timpul unui nou val de restaurări. După cutremurul din 1940, fisurile apărute între timp în corpul bisericii s-au pronunţat, cutremurul din 1977 acoperind în întregime pictura. În ultimii ani, Biserica Nicoriţă a intrat într-un amplu proces de reconsolidare şi restaurare cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Patrimoniul Cultural Naţional. Întrucât, anul acesta, Guvernul României nu a alocat bani pentru continuarea lucrărilor, şantierul stagnează. "Majoritatea credincioşilor din parohie sunt vârstnici şi cu pensii mici. Lucrarea este foarte costisitoare, iar fondurile din parohie nu acoperă cheltuielile care se impun. S-a restaurat şi reconsolidat partea superioară, iar apoi se va lucra la interior şi la fundaţie. De aceea, sfintele slujbe vor fi oficiate în casa de prăznuire care a fost ridicată şi sfinţită anul trecut", a precizat pr. paroh Ioan Leonte.