“Bucovină, plai cu flori” la Muzeul “Mihai Eminescu” din Iași

21 Februarie 2011 16:31 Arhiepiscopia Iaşilor

Asociația Culturală “Pro Basarabia și Bucovina“, filiala "Constantin Stere" din Iași, a organizat joi seara manifestarea “Bucovină, plai cu flori“.

La Muzeul “Mihai Eminescu“ din cartierul ieșean Copou au fost aniversați 92 de ani de la unirea Bucovinei cu patria- mamă, România. Evenimentul a avut loc la inițiativa Asociației Culturale “Pro Basarabia și Bucovina“, filiala “Constantin Stere“ din Iași. S-au recitat poezii și s-au intonat cântece patriotice de către Grupul vocal "Seniorii" al Casei de Cultură "Mihai Ursachi" din Iași, dirijat de Elisabeta Ciobanu. Scriitorii, preoții, profesorii, oamenii de cultură prezenți la manifestare și-au împărtășit cunoștințe despre destrămarea Imperiului Austro-Ungar și situația Bucovinei dar și despre semnarea, la 1918, a actului de unire a acestei regiuni cu România, la Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918 de la Cernăuți. “Astfel de manifestări organizăm în fiecare an, precum aniversări care marchează Unirea Basarabiei cu țara mamă, celebrarea unor personalități născute dincolo sau dincoace de Prut și care au făcut ceva pentru reîntregirea nemului“, a amintit prof. dr. Ion Berghia, președintele Asociației Culturale “Pro Basarabia și Bucovina“, filiala Constantin Stere din Iași.

Mănăstirea Dragomirna, rol cultural în istoria Bucovinei

Părintele prof. dr. Ion Vicovan, prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iași și consilier pentru învățământ universitar în cadrul Sectorului Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Iașilor, a vorbit despre importanța pe care a avut-o Biserica Ortodoxă din Bucovina la refacerea unității mari în 1918. “În 1775, când a fost anexată partea de nord a Moldovei, numită ulterior Bucovina, între primele măsuri care s-au luat împotriva neamului, înțelegând și împotriva Bisericii, a fost reducerea drastică a monahismului și desființarea școlilor românești. Monahismul, mai cu seamă cel din nord, era foarte important și foarte cunoscut datorită frumoaselor mănăstiri pe care le putem admira și astăzi. În vremea aceea existau în acea parte de țară 30 de mănăstiri și schituri. Pentru că Biserica, dintotdeauna, prin monahism și școală și-a cultivat și păstrat unitatea, primele instituții lovite au fost tocmai monahismul și școala românească. Mulțimea mănăstirilor au fost desființate, rămânând doar trei: Putna, Dragomirna și Sucevița. Toate schiturile au fost desființate complet“, a arătat pr. prof. dr. Ion Vicovan, care a continuat să vorbească despre decizia pe care a luat-o Sfântul Paisie Velicikovschi de la Mănăstirea Neamț, de a trece frontul în urma ocupației Imperiului Austro-Ungar din 1775.
“În anul 1775, Sfântul Paisie era stareț la Mănăstirea Dragomirna. A fost câțiva ani în Țara Românească, după care a viețuit 17 ani la Sfântul Munte Athos, în mai multe schituri care țineau de Mănăstirea Pantocrator. În 1763 a venit la Mănăstirea Dragomirna, unde a stat până în 1775. Aici a adunat 350 de viețuitori. Mănăstirea Dragomirna nu a fost desființată, pentru că avea o importanță majoră. Avusese un rol cultural în istoria Bucovinei, era foarte cunoscută și avea un număr însemnat de viețuitori. Autoritățile habsburgice au redus numărul viețuitorilor la maximum 95. Sfântul Paisie venise de la Sfântul Munte Athos cu 64 de monahi, iar în total adunase 350 de viețuitori. Cei care au dorit au rămas la Mănăstirea Dragomirna, iar Sfântul Paisie, cu mulțimea călugărilor, a trecut hotarul și s-a așezat la Mănăstirea Secu și apoi la Mănăstirea Neamț“, a rezumat pr. prof. dr. Ion Vicovan.

Contribuția Bisericii la păstrarea sentimentului românesc

În 1774 este menționată la Putna celebra Academie duhovnicească, înființată după modelul celei de la Kiev, de Sfântul Petru Movilă. Această academie a fost desființată la scurt timp, pentru că era o școală foarte puternică și aduna elita societății din acea vreme. Pe lângă ea, au fost desființate în timp toate școlile românești. Despre ce a făcut Biserica din Bucovina în acea perioadă a explicat tot pr. prof. Ion Vicovan. “Pe cât posibil Biserica a reînființat școli. Monahismul, ca și preoții de mir, și unii dintre ierarhi, pentru că nu toți au fost români, au avut o contribuție foarte importantă în păstrarea sentimentului românesc. Printre aceștia se numără Isaia Baloșescu, Silvestru Murariu Andrievici și mai târziu Vladimir de Repta, ierarhi ai Bisericii din Bucovina“, a precizat prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași.
Dacă la început Bucovina avea 83% din populație români, în timp a devenit minoritară. Biserica de aici, cu unii dintre ierarhi, monahismul care mai rămăsese și în mod deosebit preoții de mir, au cultivat sentimentul românesc. “Așa au fost reînființate anumite școli, mai cu seamă după Revoluția din 1848. Au fost permise să ia ființă școli acolo unde nu existau și au fost create altele, în care se preda și în limba română, dar și în limba germană. S-a înființat o școală clericală și mai apoi un istitut teologic. Din 1875 s-a înființat Facultatea de Teologie din Cernăuți, care a fost cea mai puternică pe parcursul mai multor decenii. Au fost înființate o serie de asociații, de așezăminte culturale. În ciuda faptului că Bucovina, fiind în imperiu, a cunoscut o anumită dezvoltare, a dorit să revină la România Mare. Acest sentiment a fost cultivat tocmai de Biserică. Biserica îi pomenește și astăzi pe eroii neamului și se roagă pentru tot neamul pe care îl dorim să fie mare, cum a fost cândva, să fie românesc, cum a fost odinioară“, a încheiat pr. Ion Vicovan.
În continuare, s-au mai rostit prelegeri de către scriitorul Gheorghe Calamanciuc, secretar literar la Teatrul “Vasile Alexandri“ din Bălți (Republica Moldova), scriitorul Marinică Popescu și s-a prezentat cartea “În culisele vieții“, de Maria Apetroaiei. (Constantin Ciofu)

Ultimele din categorie