Pelerini și mărturisitori

21 Februarie 2011 16:31 Arhiepiscopia Iaşilor

Pentru credincioșii parohiei Lupăria, ziua de 14 octombrie a devenit una specială, după anul 2003, căci la această sărbătoare s-a slujit din nou în biserica parohială, după trei luni de reparație capitală bisericii.

În fiecare an la 14 octombrie, Moldova este cuprinsă de un freamăt sfânt, mai ales Iașul, care adăpostește în Catedrala mitropolitană moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. În această zi, când este prăznuită „Cuvioasa“, majoritatea credincioșilor de prin sate și orașe, plini de credință, pornesc atrași de ceva, către Iași, pentru a cinsti cum se cuvine pe Ocrotitoarea Moldovei. Și pentru credincioșii parohiei Lupăria, Protopopiatul Hârlău, ziua de 14 octombrie a devenit una specială, mai ales după anul 2003, căci la această sărbătoare s-a slujit din nou în biserica parohială, după trei luni de reparație capitală bisericii. Anul acesta ziua de 14 octombrie a devenit și mai specială întrucât câțiva credincioși ai parohiei au hotărât să participe activ la pelerinajul organizat la Iași. În ziua de 13 octombrie începând cu ora 8:00 toate cele 20 de persoane înscrise pe listă au urcat în microbuzul închiriat pentru acest lucru și au plecat la drum. Grupului de pelerini li s-a adăugat și un grup de cinci copii, iar la ora 10:00, am fost cu toții în orașul Iași, la gară, de unde am plecat spre rândul care deja se formase destul de lung. Ne-am așezat la ora 11:00 după alți mulți pelerini, răbdători și plini de nădejde că în câteva ore vom ajunge să ne închinăm sfintelor moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și mâinii drepte a Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul. După câteva ore am parcurs deja jumătate din drum, însă greul de abia acum avea să înceapă, căci ajunși lângă gardul Facultății de Teologie, răbdarea a fost pusă greu la încercare. Acest traseu a fost destul de greu, pentru că pelerinii se mișcau foarte încet, dar cu toate acestea nimeni nu s-a îmbulzit, nu s-a impacientat, doar mici gânduri răzlețe, de întrebare de ce se înaintează atât de greu. Copiii din grup însă s-au comportat exemplar astfel că după lăsarea întunericului încă nu dădeau semne de oboseală. Cu nădejde în Bunul Dumnezeu, dar și plini de emoție sfântă, în jurul orei 9:00, după zece ore de călătorie, am ajuns la racla cu sfintele moaște ale celor doi sfinți, moment care a trecut într-o clipă, însă bucuria răbdării a rămas până chiar a doua zi. Ușurați sufletește, osteniți, dar plini de viață în același timp, în dangăt de clopot (căci în Catedrala mitropolitană începea slujba de Priveghere) am făcut o fotografie de grup și ne-am deplasat mai voioși spre microbuz pentru a ne întorce la grijile noastre, mulțumind Cuvioasei că ne-a dat răbdarea necesară și puterea de a parcurge acest moment, care credem că va rămâne în amintirea tuturor ca ceva special. (pr. Bortaș Iliuță-Gabriel)

Ultimele din categorie