După Sfânta Liturghie oficiată în data de 5 decembrie 2010, la biserica Maicii Domnului Bucuria tuturor celor Necăjiți din Ordinka, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, șeful Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru Relații Externe al Bisericii, a efectuat o slujbă de pomenire a Preafericirii Sale Patriarhul Alexei al II-lea, care a murit în această zi, în urmă cu doi ani. Adresându-se multimii, IPS Ilarion a declarat, în mod special: "Îmi amintesc foarte bine dimineața zilei de 5 decembrie 2008. În acel moment eram episcop de Viena și Austria. Pentru o perioadă de două săptămâni, Patriarhul Alexei urma să vină în Austria pentru o vizită pastorală, și din moment ce vizita trebuia pregătită în avans, vorbeam cu Patriarhul prin telefon sau în cadrul unor întâlniri personale aproape în fiecare zi. Ultima oară ne-am întâlnit în Munchen, cu cinci zile înainte de a muri. În data de 5 decembrie, am vrut să-l sun pe la 10 dimineața, ora Moscovei, însemnând ora 8 la austrieci. Patriarhul Alexei avea o linie directă cunoscută doar de câțiva oameni, și el însuși răspundea la receptor. Am format numărul, dar pe neașteptate mi-a răspuns o voce de femeie. Era una dintre călugărițele care lucrau la reședința patriarhală. M-am prezentat și am întrebat dacă pot vorbi cu Patriarhul, iar ea mi-a cerut să revin în 30 de minute. La 30 de minute după aceea, aceeași călugăriță îmi spunea că Sanctitatea Sa tocmai a murit, și a izbucnit în lacrimi. Moartea sa nu fusese încă anunțată, nimeni neștiind nimic despre asta, nimeni nu se aștepta, mai ales că ne văzusem în viață și bine, doar cu câteva zile înainte, când slujise în Catedrala Bisericii Ruse din afara Rusiei, în Munchen. Ziua de naștere și ziua morții este hotărâtă de Domnul Însuși. Nnu vom ști niciodată de ce o anumită persoană s-a născut într-o anumită zi, de ce a trăit într-un anumit moment și de ce a murit într-un moment și nu în altul. Durata de viață a Sanctității Sale Patriarhul Alexei, de la copilărie și până la ultima sa zi, a fost dedicată Bisericii, și fiecare dintre noi putem urma exemplul vieții sale. Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei s-a angajat pe calea slujirii Bisericii lui Hristos în tinerețea lui. El a început slujirea ca preot hirotonit intr-o parohie estoniana obișnuita. Nu cu mult timp în urmă am avut ocazia de a vizita această parohie și am văzut condițiile modeste în care Patriarhul și-a început lucrarea. Mai târziu, de asemenea fiind foarte tânăr, a fost ales episcop, și mulți ani a fost cancelar al Patriarhiei Moscovei. Peste 25 de ani a fost episcop al Episcopiei de Tallinn și Estonia, apoi pentru alți câțiva ani a condus Mitropolia de Leningrad, iar în cadrul Sinodului din 1990, la care am participat ca delegat din partea Episcopiei de Vilnius și Lituania, a fost ales Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. El a fost Patriarh pentru aproape 20 de ani. În timpul acestor ani, viața Bisericii noastre și a țărilor aflate sub jurisdicția noastră s-a schimbat atât de mult încât putem spune, eu și Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill, că Patriarhul Alexei a lăsat în urmă o Biserică destul de diferită față de ceea ce preluase în mâinile sale. A preluat-o epuizată după 70 de ani de persecuție și opresiuni. Renașterea ei abia începuse. (…) În timpul slujirii în biroul său patriarhal, situația s-a schimbat radical în Biserică și aceasta a ieșit la suprafață din subteran, din uitare. Ea este prezentă astăzi în toate sferele vieții publice, există o creștere fără precedent a numărului de biserici, mănăstiri și școli teologice. Este suficient să amintim că la sfârșitul anilor 1980, Biserica Ortodoxă Rusă avea doar 18 mănăstiri, în timp ce astăzi sunt peste 800, iar acest lucru într-un moment în care interesul pentru creștinism se susține că ar slăbi, atunci când tinerii se susține că au început să-și piardă interesul pentru Biserică. Și cine sunt cei care trăiesc în aceste 800 mănăstiri? Nu sunt ei călugări și călugărițe tinere? Cine sunt solicitanții seminariilor teologice și ai academiilor, universităților și institutelor ortodoxe? Nu sunt ei tinerii? Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei a fost o figură vizibila și semnificativă. Toată societatea noastra, toată țara l-a cunoscut. A avut multe calități minunate. Nu e interesant dacă era o personalitate strălucitoare în exterior, sau un predicator genial, însă toată lumea care a venit în contact cu el, care a lucrat cu el, știe cât de profunde au fost înțelepciunea și cunoștințele sale despre datoria și problemele Bisericii. Toți acești ani am fost în contact cu el, dar nu-mi amintesc măcar o singură ocazie în care să fi fost nevoit să-i explic ceva. Când am venit din Anglia, Belgia sau Austria să-i spun despre problemele Bisericii, părea să știe dinainte ce am de gând să-i spun. Dădea răspunsuri precise; își amintea toate problemele din eparhie. Odată, când am început să-i spun despre restaurarea Bisericii Sf. Nicolae din Viena, a întrebat: "Dar tu ai o altă biserică în Cimitirul Central din Viena, biserica Sf. Lazăr. Care este situația de acolo?" Și m-am gândit că erau aproximativ 150 de eparhii în Biserica Ortodoxă Rusă la momentul respectiv, și între câteva zeci și sute de biserici în fiecare dintre ele, iar Patriarhul cunoștea situația din ele, într-un astfel de detaliu. A dedicat toată această energie Bisericii, nu a avut nici viață privată și (…) îi plăcea să fie singur seara și noaptea, nepermițând nimănui să se apropie, astfel încât cel puțin pe timp de noapte să poată fi cufundat în rugăciune și gânduri despre Dumnezeu. Acum, Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei este în picioare în fața Tronului lui Dumnezeu și intermediază pentru Biserica lui, iar cauza căreia i-a slujit el este continuată de către succesorul său, Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill și de episcopii și clericii pe care el i-a hirotonit în timpul său. Într-adevăr, 4/5, dacă nu chiar 5/6 din clerul actual al Bisericii Ruse a fost hirotonit sub Patriarhul Alexei al II-lea. Aceia dintre noi care, ca și mine, au fost hirotoniți sub predecesorul său, Patriarhul Pimen, sunt de fapt o mică minoritate în Biserica noastră de astăzi. Să ne amintim de porunca apostolilor: Amintiți-vă de conducătorii voștri (Evrei 13:7), astăzi, în ziua dispariției Sanctității Sale Patriarhul Alexei, zi în care ni-l amintim ca pe mentorul nostru, ca pe un om a cărui memorie va rămâne mereu în inimile turmei și păstorilor – ale tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ruse. Astăzi i-am cântat "Veșnică Pomenire" și ne uitam la imaginea sa radiantă, ca exemplu de viață în virtute - viața unui om care a dăruit toate resursele și gândurile de acumulare materiala, pentru bogăția spirituală. Fie ca Dumnezeu să dea, să calce pe urmele Sanctității Sale Patriarhul Alexei și Patriarhul prezent Kirill, imitându-l în credință, devotament, rugăciune îndrăzneață și angajament absolut spre slava lui Dumnezeu. Amin!"