Alungarea vânzătorilor din templu - Frescă sec. XVI, Catedrala Episcopală din Roman „Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!” (Matei 21, 10-13) Știm că Domnul Iisus Hristos este izvorul dragostei și al blândeții. Știm că El ne este sprijin și mângâiere în clipele de zbucium. Când citim Evanghelia despre blestemarea smochinului neroditor și alungarea negustorilor din Templul din Ierusalim, parcă ne cuprinde un sentiment de dezamăgire. Oare Îl putem vedea pe Mântuitorul blestemând și apoi punând mâna pe bici și izgonind din Templu pe cei ce-și aveau afacerile aici? Să fim cu luare-aminte, pedeapsa lui Dumnezeu este un mijloc de a îndrepta lucrurile și a le aduce în bună rânduială. Cei din Templu doar culegeau „roade”, speculând buna credință a închinătorilor. Erau un fel de căpușe pe trupul Templului. Atmosfera nu mai era a unei case a Tatălui ceresc, ci semăna tot mai mult cu un bazar zgomotos. Deci era nevoie de o vorbă aspră și de un bici pentru a repune lucrurile pe făgașul lor firesc. Și Domnul Hristos a făcut acest lucru! Noi înțelegem că fiecare creștin trebuie să-și înfrumusețeze sufletul, inima și viața așa cum îi stă bine unui locaș al lui Dumnezeu. Să nu uităm că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt.