În debutul întâlnirii, Înalt Preasfinţitul Teofan a vorbit preoţilor prezenţi despre înfiinţarea Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul“ - Essex din Anglia şi despre părintele Sofronie Saharov, plecat la Domnul, cel care a organizat obştea acestei aşezări monahale. „Sfântul Siluan Athonitul a devenit personalitatea de sfinţenie cea mai marcantă din Ortodoxia veacului trecut. La mănăstirea rusească din Sfântul Munte Athos vieţuia un alt rus, venit acolo după Revoluţia bolşevică, cel care avea să devină părintele Sofronie Saharov. Părintele Sofronie Saharov nu şi-a găsit o altă oblăduire duhovnicească decât la picioarele Sfântului Siluan, în care avea să recunoască un geniu al sfinţeniei. După moartea Sfântului Siluan, părintele Sofronie s-a retras în Occident, mai întâi în Franţa,  apoi în Anglia, la 100 de kilometri de Londra. Aici a înfiinţat Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul», fiind părinte duhovnicesc pentru două obşti (călugări şi călugăriţe). Puţin câte puţin, oameni din toată lumea ortodoxă au simţit în acest părinte un om cu totul şi cu totul aparte. Foarte mulţi tineri s-au îndreptat spre părintele Sofronie, pentru că au simţit în el duhul Sfântului Siluan. L-am întâlnit o singură dată pe părintele Sofronie, care, la începutul anilor â90, încărcat de ani a plecat la Domnul. A fost atât de puternic în cele ale duhului încât a reuşit în timpul vieţii sale să organizeze obştea de călugări şi de călugăriţe de la Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul». În această obşte au început să vină oameni care s-au aşezat la picioarele părintelui Sofronie, trăind într-o autentică viaţă monahală. Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» - Essex din Anglia este cunoscută de noi, cei din ţară, şi pentru faptul că acolo a trăit părintele Rafail Noica“, a amintit Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a adăugat că arhim. Zaharia Zaharou de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“ - Essex a fost invitat să susţină două conferinţe la Iaşi şi să viziteze mănăstirile din Moldova.

„Cu cât mulţumim mai mult, cu atât El ne deschide ochii inimii ca să vedem şi mai bine darurile Lui“

Arhim. Zaharia Zaharou şi-a îndreptat gândul de mulţumire „faţă de Dumnezeu pentru cinstea de a fi în prezenţa Înalt Preasfinţitului Teofan şi a preoţilor care participă la conferinţa de la Durău“, continuând să susţină o prelegere despre mulţumirea pe care oamenii trebuie să o aducă Celui Preaînalt pentru a deveni „vrednici de mântuire“. „Biserica este împărtăşirea darurilor Sfântului Duh, iar noi intrăm în împărtăşirea acestor daruri aducând mulţumire lui Dumnezeu. Tradiţia Bisericii noastre ne învaţă să mulţumim lui Dumnezeu în miezul Sfintei Liturghii. Nu trebuie să uităm că Liturghia, înainte de toate, este o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru toţi sfinţii Săi şi îndeosebi pentru Maica Domnului. Atunci când mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat devenim părtaşi Bisericii. Oricine aduce mulţumire pentru toate binefacerile revărsate asupra lui sau întregului trup al Bisericii devine vrednic de mântuire. Învăţându-ne să aducem încontinuu mulţumire lui Dumnezeu, ne învrednicim de o continuă şi adevărată pocăinţă care nu are sfârşit pe pământ. Aducând mulţumire lui Dumnezeu continuu, nu facem decât să ne păstrăm un duh smerit. Acest duh smerit atrage în noi şi mai mult darurile lui Dumnezeu. Cu cât mulţumim lui Dumnezeu mai mult, cu atât El ne deschide ochii inimii ca să vedem şi mai bine binefacerile şi darurile Lui. Vine clipa când nu mai suntem în stare să-I mulţumim lui Dumnezeu aşa cum am dori şi ne pocăim, pentru că El e vrednic de mai mult decât suntem noi în stare să-I oferim. Aceasta este adevărata pocăinţă care nu are sfârşit pe pământ. Dacă aducem mulţumire lui Dumnezeu, înseamnă că suntem oameni care ne învrednicim de mântuire“, a spus arhim. Zaharia Zaharou. În continuare, invitatul conferinţei pastoral-misionare de la Durău a răspuns la întrebările adresate de preoţii din sală.