Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) este o boală autoimună, a cărei cauză este încă necunoscută. Afecţiunea este întâlnită la unul din 1.000 copii cu vârsta sub 16 ani. Boala se manifestă prin inflamarea articulaţiilor, simptomele ei putând începe la o vârstă  fragedă, deseori chiar în primii 2 ani de viaţă. Potrivit comunicatului SRRP, spre deosebire de boala similară a adulţilor (poliartrita reumatoidă), artrita idiopatică juvenilă este mult mai neomogenă, cuprinzând 7 categorii (subtipuri sau forme) diferite din punct de vedere clinic, patogenic şi chiar în privinţa tratamentului, evoluţiei şi prognosticului.

Cea mai severă formă a artritei idiopatice juvenile este artrita sistemică, care afectează aproximativ 10% din copiii cu această boală.

Forma sistemică a bolii se manifestă la debut printr-o serie de caracteristici extraarticulare, care o deosebesc de celelalte subtipuri: febră mare (39-40 de grade) cu 2-3 vârfuri zilnice, în special seara, erupţii cutanate de culoare roz, ce apar şi dispar odată cu febra, mărirea generalizată a ganglionilor, ficatului şi splinei şi inflamaţia învelişului unor organe precum inima (pericardită) şi plămânii (pleurezie), realizând aspectul unei boli multisistemice severe, care poate pune în pericol viaţa copilului.

În acele forme de boală ce nu răspund la tratamentele convenţionale, cu evoluţie de lungă durată, apare distrugerea progresivă a articulaţiilor şi, în final, invaliditate motorie şi psihologică permanentă. De asemenea, boala atacă şi distruge cartilagiile de creştere, împiedicând dezvoltarea şi creşterea normală, calitatea vieţii fiind definitiv alterată.

Progresele terapeutice cele mai importante în reumatologie în ultimii ani atât pentru adulţi, cât şi pentru copii sunt reprezentate de apariţia medicamentelor biologice obţinute prin tehnici de inginerie genetică. S-a constatat însă că nu toate aceste medicamente au eficienţă egală în toate subtipurile de artrită idiopatică juvenilă.

De exemplu, în cazurile de artrită idiopatică juvenilă sistemică cu manifestări extraarticulare severe, ce pun viaţa în pericol, singura terapie biologică aprobată în prezent pentru tratamentul acestei afecţiuni, care conferă copiilor şansa opririi bolii active, este reprezentată de un agent biologic denumit tocilizumab, care blochează acţiunea unei substanţe biologice proinflamatoare numită interleukină 6 (IL-6).

Această terapie le oferă copiilor cu artrită sistemică şansa unei vieţi de calitate mai bună, dar, din păcate, în România medicamentul nu este încă inclus în listele celor compensate.