asceză

Gheronda Arsenie cel din peșteră (6)

Auzind în acea zi predica, Gheronda Efrem s-a întors bucuros acasă și a zis ucenicilor lui: „Băieți, brava părintelui Matei, astăzi mi-a dezlegat nedumerirea. De aceea nu mai fac eu așa de multe metaniere acum, ca la început. Fiindcă s-au scurtat zilele...” Și părintele Arsenie i-a răspuns cu simplitatea lui: Nu, gheronda, nu este asta, ești epuizat și, deși vrei să te rogi, adormi”. Dar gheronda Efrem o ținea pe-a lui: „Nu, nopțile au devenit mai mici, așa a zis părintele Matei”.

Părintele Arsenie Spileotul (cel din peșteră) (1)

În ciuda lipsei harului scriitoricesc, am cedat presiunilor succesive ale sufletului meu pentru a purcede la prezentarea acestui chip pe nedrept uitat al Athonului; cred că voi dobândi înțelegere și bunăvoință din partea cititorilor mei. Conviețuirea mea cu el pentru destui ani, la început la Nea Schiti, iar mai apoi la Chilia Bourazeri și în continuare, la Sfânta Mănăstire Dionisiou, de când a schimbat corturile cele pământești cu cele cerești, mi-a creat datoria, până acum neachitată, să nu ascund „sub obroc” această figură ascetică aparte, care nu este cu nimic mai prejos decât gheronda lui, părintele Iosif, cel mai încercat în virtute și împreună-nevoitor cu el.

Pentru a ne schimba viaţa este necesară o asceză

Pentru a ne schimba viaţa este necesară o asceză, să ne învăţăm a ne muta mintea de la lucrurile trecătoare şi pătimaşe către Dumnezeu. Astfel, viaţa noastră poate să devină foarte interesantă, chiar dacă este mereu legată de un efort dureros. Nu trebuie să încercăm să evităm această suferinţă. Să o trăim! 

Credința e o continuă asceză a rațiunii

Fapt este că credința e o continuă asceză a rațiunii, fiindcă Dumnezeu este altă natură decât existența creată și cunoașterea lui Dumnezeu ne cere și pe noi, în întregime în alt mod de a fi.

Educaţia religioasă şi capcanele ei!

Părinţii nu doar că vor împărtăşi copiilor experienţele şi cunoştinţele lor duhovniceşti, dar se vor îmbogăţi şi vor creşte şi ei, urmărind şi preluând experienţa şi cunoştinţele duhovniceşti ale copiilor lor, - astfel vor apărea legături interactive.

Vinde ceea ce eşti!

Omul a căzut mai jos de sine însuşi; asceza monahală îl ridică mai presus de sine şi îi redă demnitatea umană

Adevărata pocăinţă

Adevărata pocăinţa este schimbarea minţii spre săvârşirea faptelor bune, o schimbare a vieţii morale, o schimbare spre mai bine, o lepădare totală de viaţă trăită până atunci. Cel ce se pocăieşte cu adevărat dobândeşte o inimă înfrântă şi smerită. Acest fel de inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Să-ți rabzi slăbiciunile, dar să nu lași moleșeala să te cuprindă

Dacă ai mâncat mult sau ai cedat în faţa vreunei slăbiciuni, nu te tulbura, nu adăuga o rană lângă altă rană. Ia-o cu curaj pe drumul îndreptării şi străduieşte-te să-ţi păstrezi pacea sufletească.

Ce este asceza?

Este puterea de a transforma ceea ce este mortal, desigur numai cu rugăciunea şi cu puterea lui Dumnezeu.

O rog pe Prea Curata noastră Fecioară ca să-mi dăruiască smerenie în toate lucrurile...

- „Ce ai aflat, Părinte, mai mult decât noi în acest chip de asceză?”

Pagini