15 mai 2012

Mama lui Vladislav Kovalev, unul dintre cei doi tineri condamnaţi la moarte în 30 noiembrie 2011 şi executat în 15 martie 2012 a încercat să obţină trupul fiului ei. Ea nu este o femeie foarte credincioasă însă crede că este extrem de important ca fiul ei să beneficieze de o înmormântare creştinească. Ea încă refuză să creadă că fiul ei este vinovat de atacul cu bombă de la Minsk din aprilie 2011.

Belarus este singura ţară în Europa unde se aplică pedeapsa prin ucidere. Prizonierii condamnaţi la moarte nu sunt anunţaţi despre data şi timpul execuţiei decât cu câteva minute înainte de a fi omorâţi. Din acest motiv, ei nu au şansa să primească vizite, să îşi facă o spovedanie ultimă sau să primească Sfintele Taine. Nici familiile celor condamnaţi nu sunt anunţate unde şi când sunt îngropaţi cei ucişi. Barbaria oficială este astfel completă, cei morţi neavând nici dreptul la o înmormântare creştină.

Aleg Gryshkavtsov, spre exemplu, a fost executat după ce a făcut cereri disperate de a primi vizita unui preot ortodox, însă înainte ca acest preot să vină la el.

De mai mult de doi ani, Svetlana Zhuk încearcă în zadar să afle locul de înmormânare al fiului ei, Andrei Zhuk, care a fost executat în martie 2010. Ea a făcut apel la organizaţiile umanitare internaţionale, plângându-se că i-a fost negată „posibilitatea de a îşi îngropa soţul conform învăţăturilor creştinismului ortodox”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.persecution.org