Fotografie - Biserica Mănăstirii Bisericani (județul Neamț)

Mănăstirea Bisericani se află în comuna Viișoara, județul Neamț. Această mănăstire este ctitoria lui Bogdan al III-lea Vodă, la anul 1508-1512 pe temelia unei biserici de lemn, cu hramul „Buna Vestire“ din a doua jumătate a secolului al XV-lea, care a fost contruită de sihastrul Iosif și ucenicii lui, veniți din pustiul Iordanului. Această biserică a fost incendiată și jefuită la anul 1498 de către tătari. După arderea bisericii, Cuviosul Iosif și ucenicii săi s-au hotărât să plece în Sf. Munte Athos (în Gradina Maicii Domnului), dar plecarea spre Athos a fost oprită de un eveniment miraculos prin arătarea PreaSfintei Nascatoare de Dumnezeu, într-un stejar vorbindu-le: „- Unde plecați, părinților? Cuviosul Iosif răspunde: - La Sfântul Munte, în Gradina Maicii Domnului. - Nu plecați, și aceasta este Grădina Mea“, le-a spus Maica Domnului.

Acest eveniment a fost pictat în iconostasul din biserica voievodală în anul 1517. Minunea a fost auzită și de Sfântul domnitor Ștefan cel Mare care (după mărturia lui Nicolae Iorga) avea să pună piatra de temelie a noii biserici cu același hram, iar zidirea a avut loc în timpul domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517). În anul 1627, Miron Barnovschi și mama sa Elisabeta construiesc primele 3 turnuri ce marcau colțurile incintei. Logofătul Dumitrașcu zidește turnul cel mare din colțul sud-vestic, iar în anii următori se construiesc și zidurile de incintă. În 1637, în timpul domniei lui Vasile Lupu, s-a construit un corp de chilii, trapeza, clisiarnița (camera de veșminte și obiecte de cult).

La începutul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea continuă să rămână unul din cele mai importante așezăminte monahale din această parte a țării. Pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir, printre puținele obiective consemnate pe valea Bistriței figurează totuși Mănăstirea Bisericani. Dar biserica lui Bogdan al III-lea, cu adaosurile ei din 1637, începe să se ruineze și în 1786 este refăcută din temelii, după cum aflăm din pisania de la intrare.

Biserica nu are pictură decât pe bolta turlei și pandantivii bolților. Între secolele XVI-XIX-lea Mănăstirea Bisericani se enumeră printre marile mănăstiri din Moldova, deoarece numărul monahilor ajunge la peste 800, având rânduială de slujbă achimitică, cu călugări erudiți, unde s-au tradus din limba gracă și slavonă mai multe cărți de cult și învățătură duhovnicească existând și o școală de grămătici. La începutul sec XIX s-au ridicat toate chiliile din jurul bisericii din piatră și cărămidă, precum și stăreția și paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“ din partea de S-E. După reforma agrară din 1864, Mănăstirea Bisericani intră într-un declin micșorându-se numărul viețuitorilor. Regele Carol I o transformă abuziv în penitenciar, iar în anul 1911 a luat ființă un azil pentru bolnavii de tuberculoză care ulterior a devenit Sanatoriul T.B.C., care se află și în prezent, în fostul ansamblu al Mănăstirii Bisericani. Cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, în 1998 s-a construit pe locul unde s-a arătat Maica Domnului, un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ care include și trunchiul stejarului, și s-a sfințit în 1999 la 3 octombrie, la împlinirea a 500 de ani de la evenimentul miraculos.