Localitatea Țuțora se află la 20 kilometri de orașul Iași, în direcția sud, sud-est, pe malul drept al râului Prut, la aproximativ 3 kilometri în amonte de locul unde râul Jijia se varsă în râul întâi amintit. În 1848, Alexandru Mavrocordat a construit în Ţuţora o biserică din lemn, care a ars în ultimul an al secolului al XIX-lea. După cum ne-a relatat părintele paroh Vasile Ciornovalic, la aproximativ 200 de metri de biserica arsă, după 14 ani, (princesa, cum îi spun până azi localnicii) principesa Olga Sturdza (27 septembrie1884 - 10 iulie 1971) fiica altui Alexandru Mavrocordat (1844-1907) și a Luciei Cantacuzino-Pascanu, căsătorită în 1908 cu Mihail Sturdza (nepotul domnitorului Mihail Sturdza), a donat pământ pentru noua biserică. În 1913 s-a pus piatra de temelie și au început  lucrările de construcţie la biserică, sub îndrumarea preotului Panait Arhiri (14 august 1857 - 30 iulie 1927) şi s-au sfârşit după alţi 14 ani. Astfel, în 1927, enoriaşii care au ridicat biserica prin efort propriu, s-au putut bucura pe deplin la sfinţirea sfântului lăcaş. Ridicată doar din strădania credincioşilor, construcţia în suprafaţă de 201 metri pătraţi este din cărămidă, pe temelie de piatră, în formă treflată, cu turlă pe pronaos, fiind acoperită cu tablă albă. Acoperişul este piramidal, în naos sunt două bolţi semicirculare, iar peste bolta de la intrare, se ridică turla, care în prima porţiune este pătrată, iar în regiunea clopotniţei, octogonală. Cele cinci ferestre mari din biserică (patru în pronaos și una în altar), cele patru ale clopotniţei, precum și cele două uşi (la intrarea în pridvor şi în naos) sunt în arc bizantin. Catapeteasma, de provenienţă rusească, este din lemn de tei, sculptată artistic şi cu ornamente decorative între registre, pe pilaştri.

Lăcaş de închinăciune resfinţit în anul 1994

Părintele Teodor Merişef a slujit la Ţuţora între 1942-1975. A făcut primele reparaţii imediat după razboi, când a refăcut turla bisericii, bolta altarului şi întreg acoperişul, deteriorate de bombardamentele Armatei sovietice. Următoarele reparaţii s-au facut în 1965. Părintele Dumitru Popa a păstorit această parohie între 1975-1985. A fost rândul său să facă lucrări de reparaţii majore, în 1977, după cutremurul din 4 martie, când s-a consolidat fundaţia prin subzidire. Părintele Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1 a păstorit comunitatea credincioşilor din Ţuţora între 1985-1997. Preacucernicia Sa a facut cele mai însemnate lucrări în această parohie, ce se pastrează până în prezent. În anul 1986 a fost construită casa parohială de lângă biserică. Lucrările ample de restaurare la biserică au avut loc între anii 1990-1994, după cutremurul din 1990, când s-a impus consolidarea din temelii. Cu această ocazie s-a schimbat şarpanta acoperişului, s-a executat faţada în praf de piatră, s-au executat geamurile şi uşa din confecţie metalică, s-a placat sfânta masă în marmură neagră şi s-a executat pardoseala din marmură şi mosaic veneţian. Interiorul bisericii a îmbrăcat haina frumoasă a picturii (în tehnica Fresco) şi s-a restaurant catapeteasma de către pictorul ieşean Virgil Moraru. Cu ocazia acestor lucrări, s-a schimbat şi mobilierul din biserică, iconostasele şi strănile credincioşilor, fiind executate în stejar sculptat de către maestrul Ioan Cârcei cu ucenicii săi din satul Grumazeşti-Neamţ. Tot atunci s-a introdus încalzirea centrală pe lemne. Toate aceste lucrări făcute din jertfa credincioşilor au fost încununate prin slujba de sfinţire oficiată 4 septembrie 1994 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. De la 1 decembrie 1997, parohia Ţuţora este păstorită de pr. Vasile Ciornovalic.