Sâmbătă, 5 iulie 2014, a trecut la Domnul Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, Preafericitul Părinte Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine. În după-amiaza zilei de sâmbătă, sicriul cu trupul neînsufleţit al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Ucraina a fost dus la reşedinţa Mitropolitului de Kiev şi Întreaga Ucraină, în Lavra Adormirii Maicii Domnului din Kiev, unde Mitropolitul Onufrie de Cernăuţi şi Bucovina, locţiitor al Mitropoliei Kievului, a oficiat o slujbă de seară. Oamenii au venit lângă sicriul aflat în catedrală, cu flori şi lacrimi. Duminică dimineaţă, sicriul a fost dus la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ a Lavrei Pecerska din Kiev, unde preoţimea şi credincioşii şi-au luat rămas-bun de la Întâistătătorul lor. Ieri, 7 iulie, rămăşiţele pământeşti ale Preafericitului Părinte Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, au fost îngropate în faţa bisericii Manăstirii „Naşterea Maicii Domnului“ din Lavra Peşterilor, după oficierea Sfintei Liturghii funebre în piaţa din fata Catedralei „Adormirea Maicii Domnului“ din Lavra Kiev - Pecerska.

Date biografice

Preafericitul Părinte Vladimir (Victor Markianovici Sabodan) s-a născut din părinţi agricultori pe 23 noiembrie 1935 în satul Markovţî din raionul Leticevsk, regiunea Hmelniţk, Ucraina. În 1954 a intrat la Seminarul Teologic din Odesa, iar în 1958 la Academia Teologică din Leningrad, pe care a absolvit-o în 1962. După încheierea studiilor, a fost profesor la Seminarul Teologic din Odesa, a îndeplinit funcţia de inspector superior al seminarului şi în acelaşi timp a slujit ca protosinghel al regiunii Odesa. Pe 14 iunie 1962 a fost hirotonit diacon, iar în ziua următoare - preot. Pe 26 august a fost tuns monah. În 1965 a terminat Institutul de Studii de Masterat la Academia Teologică din Moscova, fiind numit director al Seminarului Teologic din Odesa şi primind rangul de arhimandrit. În 1966 a fost numit director adjunct al Misiunii bisericeşti ruse la Ierusalim. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 23 iunie 1966, arhimandritul Vladimir a devenit episcop de Zvenigorod, vicar al regiunii Moscova şi a fost numit reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva şi mare eclesiarh al Parohiei „Naşterea Maicii Domnului“ din Geneva. Pe 9 iulie 1966 a fost oficiată hirotonia lui ca episcop de Zvenigorod, iar pe 28 noiembrie 1968 a fost numit episcop de Pereiaslav-Hmelniţk, vicar al Mitropolitului de Kiev şi Galitia, exarh patriarhal al Ucrainei, iar pe 20 martie 1969 a fost mutat la eparhia de Cernigov şi Nejin şi totodată a preluat temporar păstorirea Eparhiei de Suma. Din decembrie 1970 până în aprilie 1973 a fost redactor al revistei Exarhatului Ucrainei „Pravoslavnyi visnik“ („Mesagerul ortodox“). Pe 18 aprilie 1973 a fost numit episcop de Dmitrovo, vicar al Eparhiei de Moscova şi rector al seminariilor teologice din Moscova. Pe 9 septembrie 1973 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop, pe 18 aprilie 1978 a fost numit profesor la Academia Teologică din Moscova, iar pe 5 iunie 1979 şi-a susţinut cu succes disertaţia la Academia Teologică din Moscova şi i-a fost acordat titlul de Doctor în teologie. După ce în data de 16 iulie 1982 a fost transferat în Eparhia de Rostov şi Novocerkask şi a fost ridicat la rangul de mitropolit, pe 28 martie 1984 a fost numit exarh patriarhal al Europei de Vest. A urmat apoi numirea în protosinghel al Patriarhiei Moscovei şi membru permanent al Sfântului Sinod în data de 30 decembrie 1987, după care, prin hotărârea Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, pe 27 mai 1992, a fost ales mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine, întâistătător al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.