Biserica Zlătari din București (București, Calea Victoriei, nr. 12, Hram: „Nașterea Maicii Domnului“; „Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina“) Biserica Zlătari este situată pe Calea Victoriei, fostul Pod al Mogoșoaiei, între străzile Stavropoleos și Lipscani, în apropierea Muzeului Național de Istorie a României, într-o zonă încărcată de vestigii istorice ale Bucureștilor de altădată. A fost construită, la început probabil din lemn, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, pe timpul domnitorului Matei Basarab, de niște zlătari, aurari sau argintari, din mahalaua „popii Manta“, pe locul Zlătarilor de la Sărindar, donat Elenei, fiica lui Radu – Vodă Șerban și mamă a Cantacuzinilor din Muntenia. Biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului“ este pomenită în documente la 1667, august 25. Mănăstirea a fost bogat înzestrată de ctitor, cu prăvălii, cu pivnițe și cu moșii, devenind una din cele mai bogate mănăstiri din țară în secolul al XVIII-lea. A fost închinată Patriarhiei din Alexandria, împreună cu hanul Zlătari, care înconjura biserica la 1709, cu ocazia vizitei făcute de patriarhul Gherasim Palada, la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu. După cutremurele din 1802 și apoi din 1838, „această sfântă și dumnezeiască biserică fiind în mare ruină și crăpându-se, s-a început a se ridica din temelie în anul 1850, cu binecuvântarea IPS Mitropolit al Ungro-Vlahiei D. D. Nifon, în zilele prea înălțatului Domn al Țării Românești Dimitrie Știrbei, de prea Sf. Arhiereu D. D. Calistrat Livis, egumenul de pe atunci…“. Este terminată de egumenul succesor, Atanasie Livis, care «s-a ostenit de a săvârși atât sf. biserică începută, cât și toată împrejurimea cu odăi și clădiri, din temelie precum se vede în jurul acestei sânte biserici…Și hramul a pus . . Nașterea Maicii Domnului care se prăznuiește în ziua de 8 septembrie, zi în care s-a sfințit“ după cum spune pisania mai nouă din 1860, tot în limba greacă. Construcția bisericii s-a făcut după planurile arhitectului Xavier Villacrosse. Pictura interioară a fost realizată între 1853-1856 de Gh. Tattarescu, cu scene biblice grupate în panouri mari. Tâmpla sculptată în lemn și poleită, împreună cu icoanele sale ferecate în argint, reprezintă opere de artă. Tot atunci a fost rezidit turnul – clopotniță. Biserica a mai fost reparată la 1864, 1876, 1898. Din 1888 devine biserică parohială. La 1903, hanul și turnul-clopotniță (cu picturi făcute de pictorul grec Diamantopoulos) din fața bisericii au fost dărâmate pentru lărgirea Căii Victoriei. Atunci s-a descoperit o frescă, azi pierdută, arătând Nașterea Maicii Domnului, și o inscripție de închinare Patriarhiei din Alexandria. Biserica este restaurată între 1907-1908 prin grija arhitectului Jean Pompilian (1872-1938) . Cutremurul din 1940 avariază turlele bisericii, acestea fiind refăcute atunci provizoriu, iar între anii 1971-1973, reclădite în forma de azi. Până după 1977, biserica străjuia singură spațiul dintre străzile Stavropoleos și Lipscani, iar un spațiu verde acoperea o parte din fundațiile și rămășițele hanului Zlătari, vizavi de fostul Hotel de France, căzut și el parțial la cutremur. Din 1997, biserica se oglindește în fațada de sticlă a giganticei construcții Bucharest Financial Plazza, ridicată peste drum, pe locul fostului Hotel de France. Construcția bisericii, așa cum o vedem astăzi, are un plan cu o singura navă, înscrisă în dimensiunile 23X12 m, terminată cu absida pentru altar. Lateral, sunt numai sugerate absidele sub două dintre cele patru arce care susțin turla cea mare de deasupra naosului. O alcătuire mai specială o are naosul, pătrat, cu pandantivi arce late, așezate pe colțuri. Pe extremitățile reunite ale pereților naosului se ridică alte patru turnuri mai mici și mai zvelte, tot octogonale, pe baze paralelipipedice de secțiune pătrată. Pronaosul este mai îngust, acoperit cu o boltă în leagăn și are cafas deasupra intrării. Pictura interioară, originală a pictorului Gh. Tattarescu, este astăzi afumată și se cere spălată. Biserica este luminată prin ferestre cu vitralii reprezentând icoane de sfinți. În exterior, biserica este tencuită simplu, ornamentată cu cornișe, brâu, bazele turlelor și arce la ferestre, toate alcătuite din cărămidă roșie sau în alternanță cu zone tencuite. Tot astfel este ornamentat și timpanul pronaosului, prevăzut cu ocnițe. Pridvorul-baldachin cu o arcadă pe două coloane din piatră, este mai scund. Un soclu înalt de piatră corespunde înălțimii pachetului de trepte de la intrare. Comoara cea mai de preț a bisericii Zlătari este, de două sute de ani, racla cu moaștele Sf. Sfințit Mucenic Ciprian. Într-o casetă de mici dimensiuni, se află în fața Altarului, mâna dreaptă a sfântului, făcătoare de minuni. Creștinii de pretutindeni vin ca să se închine cu evlavie la moaștele Sf. Mucenic Ciprian, sărbătorit împreună cu Sf. Muceniță Iustina la 2 octombrie, în fiecare an. Biserica este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice-București.