Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertiza, în anul 2011, că boala glaucomatoasă este considerată principala cauză a orbirii ce poate fi prevenită. În prezent, se estimează că în lume există 70 de milioane de persoane care suferă de glaucom primar cu unghi deschis, dintre care 50% sunt încă nediagnosticate. Dintre cei care au diagnosticul cert, aproximativ 10% vor deveni orbi bilateral în următorii 20 de ani.

Anul acesta, Săptămâna Mondială a Glaucomului, o iniţiativă a Asociaţiei Mondiale a Glaucomului şi a Asociaţiei Mondiale a Pacienţilor cu Glaucom, urmăreşte promovarea grupurilor de sprijin pentru pacienţii cu glaucom, cu scopul de a aduce la cunoştinţă importanţa detectării precoce şi a tratamentului pe tot parcursul vieţii pentru pacienţii deja infectaţi.

Nu este cunoscută o cauză exactă a producerii glaucomului, dar boala este asociată, în majoritatea cazurilor, cu presiunea crescută la nivelul ochiului, cauzată de un dezechilibru al fluxului de umoare apoasă. „România dispune de întreg arsenalul terapeutic ocular local existent azi în lume şi este compensat de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate“, a declarat dr. Daniela Şelaru, medic primar la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central din Bucureşti.

Potrivit medicilor oftalmologi, nu există un tratament care să vindece definitiv glaucomul, acesta fiind o afecţiune progresivă. În plus, nervul optic, odată afectat, nu mai poate reveni la starea iniţială. Tratamentul existent împiedică evoluţia bolii, este strict individualizat în funcţie de stadiile de boală ale fiecărui pacient în parte şi impune controale cu regularitate pentru tot restul vieţii.

La pacienţii sănătoşi, această umoare apoasă este produsă şi eliminată din ochi în proporţii aproximativ egale, menţinându-se o presiune constantă în interiorul ochiului. În cazul pacienţilor cu presiunea intraoculară crescută, ochiul produce această umoare apoasă, dar nu o poate elimina cu un debit normal. În timp, acest dezechilibru poate deteriora nervul optic şi poate conduce, treptat, la orbire. Factorii care influenţează creşterea presiunii intraoculare sunt: vârsta, istoricul familial, integritatea nervului optic, starea câmpului vizual, grosimea corneană crescută sau rata de evoluţie a bolii.

Diagnosticarea glaucomului este relativ simplă, medicul apelând la patru investigaţii de bază care nu implică neplăceri pentru pacient: măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic, examinarea unghiului de drenaj, examinarea câmpului vizual. Marea dificultate este reprezentată de faptul că glaucomul nu prezintă simptome până în momentul în care vederea este mult afectată. Astfel, majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în stadii avansate ale bolii şi evoluţia către orbire poate fi rapidă.