Botezarea Rușilor (Rusia, icoană anul 1988 special pictată pentru sărbătorirea a unui mileniu de creștinism a poporului rus) În calendarul creștin răsăritean, pe 11 iulie se săvârșește pomenirea uneia dintre marile personalități ale poporului rus, de numele căreia se leagă încreștinarea acestui mare popor. Împărăteasa Olga a fost nu doar o strălucită conducătoare, dar și o persoană cu o viață spirituală creștină deosebită. Se trăgea dintr-o familie aleasă, din neamul varegilor (populație nordică înrudită cu vikingii), care s-au și stabilit în părțile Rusiei. Cronicile vremii povestesc că era de o frumusețe rară și o inteligență strălucită. A fost căsătorită cu marele conducător al rușilor Igor, care a condus o vreme tânărul stat kievean. După asasinarea acestuia în anul 945, Olga a fost cea care a condus efectiv poporul rus, până la majoratul fiului ei Sviatoslav. A guvernat cu multă înțelepciune și pricepere, știind să dovedească în același timp bunătate dar și un caracter energic. A reunit și întărit triburile rușilor, întărind puterea noului stat. A organizat comerțul și a favorizat relațiile și schimburile economice cu Bizanțul, aducând poporului său germenii civilizației creștine. Prin anul 955 a întreprins o călătorie la Constantinopol unde a fost primită cu fast de însuși Împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Aici a primit botezul creștin, în urma căruia avea să devină purtătoarea mesajului Evangheliei pentru poporul său. La întoarcerea sa în Rusia, ea a străbătut țara pentru a raspândi credința în Hristos în rândul rușilor păgâni. Nu a reușit însă să-l convingă să se încreștineze pe fiul său Sviatoslav, păgân convins, care a refuzat botezul până la moarte. Ceea ce a început Împărăteasa Olga, avea să desăvârșească în mod strălucit nepotul său Vladimir – cel care a rămas în conștiința poporului ca cel care i-a încreștinat pe ruși. Împărăteasa Olga s-a stins din viață la 11 iulie 969. Rămășițele ei pământești au fost așezate cu multă cinste la Kiev. Poporul a cinstit-o ca pe o sfântă, socotind-o „asemeni apostolilor“, pentru tot ceea ce a făcut pentru răspândirea creștinismului în sânul acestui popor. Pe 15 iulie este cinstit în calendarul ortodox și Cneazul Vladimir – încreștinătorul rușilor. Nepotul Împărătesei Olga a înțeles cât de important este ca poporul său să intre în rândul națiunilor creștine. El a fost îndeosebi înrâurit în hotărârea sa și de istorisirea trimișilor săi la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Acolo, aceștia au vizitat vestita Haghia Sofia – frumoasa catedrală „Sfânta Sofia“, ctitoria marelui Împărat Justinian (sec. al VI-lea). Întorși la Kiev, ei au spus marelui cneaz că în timpul slujbei Sfintei Liturghii „n-am mai știut dacă eram în cer sau pe pământ. Că nu se mai află pe pământ asemenea vedere ori frumusețe și nici nu știm cum s-o înfățișăm. Știm numai că acolo Dumnezeu sălășluiește între oameni“. A fost un moment cu adevărat memorabil, dar și o mărturie a strălucitei vieți spirituale din marea capitală creștină. Vladimir a primit botezul creștin, dând astfel pildă întregului popor. În anul 988 a început botezarea rușilor, care au renunțat destul de greu la vechii zei păgâni nordici. Acest moment este cunoscut ca vestitul „Botez al rușilor“, pe care în anul 1988 rușii l-au aniversat cu mare fast la împlinirea unui mileniu de creștinism. Convertirea lui Vladimir l-a ajutat cu siguranță și din punct de vedere politic, dar ea nu a fost doar o superficială schimbare de religie, căci el a îmbrățișat noua sa credință cu toată inima. Vladimir și-a schimbat cu totul viețuirea, dăruindu-și strădaniile împlinirii desăvârșite a învățăturilor credinței sale. A hotărât să se zidească biserici în tot cuprinsul țării, mai ales în locurile de unde fuseseră dărâmați idolii. El însuși a zidit o biserică în Kiev în cinstea Maicii Domnului. A început să facă milostenie cu cei nevoiași, obicei cu totul necunoscut în acele locuri. Marele Letopiseț rus spune că „El a poruncit ca toți săracii și bolnavii să vină la palatul său după hrană, băutură și bani. Iar pentru cei care nu pot să vină, el a umplut carele cu pâine, carne, pește și miere și le-a trimis bolnavilor și celor nevoiași“. Cneazul Vladimir, numit de Biserica Rusă „cel asemeni cu Apostolii“ și “noul Constantin“, s-a mutat la Domnul în anul 1015. A fost îngropat în biserica Maicii Domnului din Kiev.