Fericitul bătrân Iosif Spileotis (gr. = cel care trăieşte în peşteră) (m. 1959), încercând să sprijine un monah care era chinuit de gândurile plecării în lume, a povestit următoarea întâmplare minunată:

“Cu puţin înainte de a veni aici, la Katunakia, adormise un oarecare călugăr, ucenic al unui bătrân orb. Ascultă ce s-a întâmplat odată cu acesta: oarecare călugăr, ucenic al unui bătrân orb. Într-o zi a trecut pe la chilia lor un mirean.

- De unde eşti? l-a întrebat călugărul.

Din răspuns a înţeles că era consătean cu el, dar nu şi-a adus aminte de el.

- Ce face cutare? l-a mai întrebat odată călugărul, vrând să spună despre tatăl lui.

- A murit, a răspuns străinul, lăsând văduvă pe femeia lui cu trei fetiţe orfane pe drum. Aveau şi un fiu, dar acesta a plecat după câţiva ani şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu el.

Imediat ce a auzit monahul a fost ca lovit de trăznet. Imediat au început să-l împingă gândurile pentru plecare în lume.

- O să plec, zice bătrânul lui. O să merg să-i ajut.

Bătrânul nu i-a dat binecuvântare. L-a sfătuit plângând.

Acela a stăruit. Într-un final nu a mai putut să-l ţină cu forţa şi l-a lăsat în voia lui.

Ucenicul a plecat. După ce a ieşit din Muntele Sfânt, a stat la umbra unui copac să se odihnească. Acolo îl ajunge peste puţin timp, transpirat, un alt călugăr, aşezându-se şi acesta lângă el.

- Te văd necăjit, frate. Ce ai?

- Lasă, părinte, am intrat într-un mare necaz, a răspuns celălalt povestindu-i întâmplarea.

Atunci bunul drumeţ îi zice:

- Dacă vrei, frate, să mă asculţi, întoarce-te la bătrânul tău şi o să ia Dumnezeu în primire sarcina de a avea grijă de familia ta. Tu slujeşte-i bătrânului tău, căci este şi orb.

Celălalt însă nu l-a ascultat. Drumeţul i-a adus multe exemple la cunoştinţă, dar neascultătorul călugăr s-a ridicat ca să-şi continue drumul către lume.

- Deci nu mă asculţi să te întorci înapoi?
- Nu.
- Ei, atunci ascultă! Eu sunt îngerul Domnului. Imediat după ce a murit tatăl tău, Dumnezeu mi-a poruncit să stau lângă familia ta, ca să-i păzesc şi să fiu apărătorul lor. Însă, dacă nu mă asculţi şi vrei să te duci tu, eu îi las şi plec.

Imediat îngerul s-a făcut nevăzut. Atunci s-a dezmeticit tânărul şi cu căinţă s-a întors repede la bătrânul lui. L-a găsit rugându-se pentru el.

(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 210-211)