Botezul este taina inițierii creștine, taina fundamentală și indispensabilă pentru mântuire prin care cel botezat devine membru al Bisericii lui Hristos, primind iertarea de păcatul strămoșesc și de păcatele făcute până la botez. Astfel, în Taina Sfântul Botez, ca în toate celelalte taine ale Bisericii, se descoperă anumite înțelesuri și semnificații prezente în gesturile de la slujba Sfântului Botez.

Un gest de început pe care îl face cel ce urmează a fi botezat este așezarea lui cu fața spre apus. Acest lucru vrea să spună că „apusul este locul întunericului din lumea aceasta. Satana este întuneric și în întuneric își are puterea” (Sf. Chiril al Ierusalimului), pentru aceasta privind în chip simbolic spre apus, catehumenul (cel ce s-a pregătit pentru botez) se va lepăda de stăpânitorul întunericului, adică de diavolul.

Urmează apoi întoarcerea celui ce urmează a fi botezat cu fața spre răsărit. Ce înseamnă această poziție cu fața spre răsărit?

Prin așezarea cu fața spre răsărit se arată celui ce urmează a fi botezat (nașului în cazul copiilor, care se angajează să transmită și să aibă grija ca cele făgăduite la botez să fie împlinite de către cel botezat) locul unde a fost mai întâi așezat și spre care este chemat să se întoarcă, adică spre Hristos, Răsăritul răsăriturilor, spre Raiul cel pregătit celor ce urmează Lumina ce vine de la Răsărit, căci răsăritul este, după cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului, „ținutul luminii” și al bucuriei.